luni, 8 septembrie 2008

Citate

Sper sa va placa.

Ca o piesa de teatru, asa este viata : nu dureaza cit de mult a tinut ci cit de frumos s-a desfasurat .- Seneca
Teatru fara femei frumoase este o enormitate. Dintre sutele sau miile de romane care s-au scris , nu stiu daca vreunul sa aiba drept eroina o femeie urita.-Camil Petrescu

O mika informatie despre marele Constantin Stanislavski

Constantin Sergheevitci Stanislavski (în limba rusă: Константин Сергеевич Станиславский) 5 ianuarie 1863–7 august 1938) a fost un inovator în teatrul şi arta actoricească ruseşti.


Născut cu numele de Constantin Sergeievich Alexeev în Moscova într-o familie avută, şi-a făcut debutul pe scenă la vârsta de numai şapte ani. Şi-a luat numele de scenă Stanislavski la începutul carierei, (probabil, din dorinţa de a apăra bunul nume al familiei).

În 1888, Stanislavski a înfiinţat Societatea de Artă şi Literatură la teatrul Mali, unde a căpătat o experienţă în arta dramatică.

În 1897 a fost cofondatorul Teatrului de Artă din Moscova alături de Vladimir Nemirovici-Dancenko. Una dintre primele piese puse în scenă a fost Pescăruşul al lui Anton Cehov. În Teatrul de Artă, Stanislavski a început dezvoltarea faimosului său "Sistem", bazat pe tradiţia realismului lui Alexandr Puşkin. "Sistemul" va fi mai apoi dezvoltat de Lee Strasberg, Stella Adler, Robert Lewis, Sanford Meisner şi mulţi alţii în Statele Unite. "Sistemul" lui Stanislavski se concentrează pe dezvoltarea în mod realist a personajelor. Actorii erau instruiţi să folosească "memoria afectivă" pentru a portretiza în mod natural emoţiile personajelor interpretate. Pentru a reuşi în această încercare, actorilor li se cerea să se gândească la un moment din vieţile lor în care au simţit emoţia dorită şi să încerce să o prezinte pe scenă, totul în dorinţa de a asigura o interpretare cât mai apropiată de realitate.

Sistemul lui Stanislavski este o metodă complexă pentru interpretarea unor personaje credibile. Actorii de film, televiziune şi de teatru din zilele noastre datorează mult acestei metode.

Una dintre căile folosite de Sistem este aceea a "magicului dacă". Actorii erau îndemnaţi să-şi pună cât mai multe întrebări în legătură cu personajul interpretat, una dintre primele astfel de întrebării fiind: "Ce aş fi făcut eu dacă m-aş fi aflat în aceiaşi situaţie cu personajul meu?"

Stanislavski a avut influenţă asupra unor scriitori precum Maxim Gorki şi Anton Cehov.

Stanislavski a supravieţuit atât revoluţiei din 1905 cât şi revoluţiei din 1917, în timpul acesteia din urmă, numai după intervenţia lui Lenin, după cum s-a afirmat în epocă. În 1918, Stanislavski a înfiinţat Studioul Întâi ca şcoală pentru tinerii actori şi a scris mai mlte lucrări în domeniul teatral.

Adus de la http://ro.wikipedia.org/wiki/Constantin_Stanislavski

O mika informatie despre marele Constantin Stanislavski

Constantin Sergheevitci Stanislavski (în limba rusă: Константин Сергеевич Станиславский) 5 ianuarie 1863–7 august 1938) a fost un inovator în teatrul şi arta actoricească ruseşti.


Născut cu numele de Constantin Sergeievich Alexeev în Moscova într-o familie avută, şi-a făcut debutul pe scenă la vârsta de numai şapte ani. Şi-a luat numele de scenă Stanislavski la începutul carierei, (probabil, din dorinţa de a apăra bunul nume al familiei).

În 1888, Stanislavski a înfiinţat Societatea de Artă şi Literatură la teatrul Mali, unde a căpătat o experienţă în arta dramatică.

În 1897 a fost cofondatorul Teatrului de Artă din Moscova alături de Vladimir Nemirovici-Dancenko. Una dintre primele piese puse în scenă a fost Pescăruşul al lui Anton Cehov. În Teatrul de Artă, Stanislavski a început dezvoltarea faimosului său "Sistem", bazat pe tradiţia realismului lui Alexandr Puşkin. "Sistemul" va fi mai apoi dezvoltat de Lee Strasberg, Stella Adler, Robert Lewis, Sanford Meisner şi mulţi alţii în Statele Unite. "Sistemul" lui Stanislavski se concentrează pe dezvoltarea în mod realist a personajelor. Actorii erau instruiţi să folosească "memoria afectivă" pentru a portretiza în mod natural emoţiile personajelor interpretate. Pentru a reuşi în această încercare, actorilor li se cerea să se gândească la un moment din vieţile lor în care au simţit emoţia dorită şi să încerce să o prezinte pe scenă, totul în dorinţa de a asigura o interpretare cât mai apropiată de realitate.

Sistemul lui Stanislavski este o metodă complexă pentru interpretarea unor personaje credibile. Actorii de film, televiziune şi de teatru din zilele noastre datorează mult acestei metode.

Una dintre căile folosite de Sistem este aceea a "magicului dacă". Actorii erau îndemnaţi să-şi pună cât mai multe întrebări în legătură cu personajul interpretat, una dintre primele astfel de întrebării fiind: "Ce aş fi făcut eu dacă m-aş fi aflat în aceiaşi situaţie cu personajul meu?"

Stanislavski a avut influenţă asupra unor scriitori precum Maxim Gorki şi Anton Cehov.

Stanislavski a supravieţuit atât revoluţiei din 1905 cât şi revoluţiei din 1917, în timpul acesteia din urmă, numai după intervenţia lui Lenin, după cum s-a afirmat în epocă. În 1918, Stanislavski a înfiinţat Studioul Întâi ca şcoală pentru tinerii actori şi a scris mai mlte lucrări în domeniul teatral.

Adus de la http://ro.wikipedia.org/wiki/Constantin_Stanislavski


by: Ana Rusu

duminică, 7 septembrie 2008

Dar eu si mai si!!!

>Am invatat ...
>ca
>sansele nu trebuie niciodata sa le pierzi.
> Acelea pe care le pierzi tu
> le
> prinde din zbor o alta persoana.
> Am invatat ca atunci cind porti pica si
> amaraciune fericirea se duce in alta parte.
>
> Am invatat...
> Ca
> ar trebui mereu folosite vorbe
> bune...Pentru ca
> miine poate
> va trebui sa le retragi.
> Am invatat ca un suris
> e un mod economic
> pentru a-ti imbunatati aspectul.
> Am invatat
> ca nu pot sa aleg
> cum ma simt...
> Dar pot mereu sa fac cite ceva.
> Am invatat...ca
> atunci cind fiul tau
> nou nascut iti tine degetul in micul lui
> pumn... s-a lipit de tine pentru toata viata.
>
> Am invatat...ca toti
> vor sa traiasca in virful
> muntelui...Dar toata fericirea si
> cresterea au loc in timpul urcusului.
>
> Am invatat ...ca trebuie sa te bucuri
> de calatorie si sa nu te gindesti doar la scopul ei.
>
> Am invatat ...
> ca e mai bine
> sa dai sfaturi doar in doua
> situatii...
> Cins sint cerute si cind
> de ele depinde viata cuiva.
>
> Am invatat
> ca cu cit irosesc mai putin timpul...
> mai multe lucruri reusesc sa
> fac.
>
> Este saptamina prieteniei...
> Demonstreaza prietenilor tai ca
> tii la ei.


by: Ana Rusu

marți, 2 septembrie 2008

Oare teatrul este literatură? de Ion Luca Caragiale

Principiul fundamental al artei în genere este intenţia de a transmite o concepţiune prin mijloace convenţionale de la om la om; încercarea de a realiza acea intenţie constituie opera de artă: ori de ce fel ar fi concepţiunea, - înaltă sau joasă, rafinată sau primitivă, sacră ori profană, - numai cîtuşi de puţin să fie o izvorîre nu voită, ci pornită fireşte din adîncimea, infinită ca şi natura ce se oglindeşte în ea, a creierului omenesc, ea merită să se arate lumii, numai să poată cum; şi dacă poate cum trebuie, atunci se va impune înţelesului altor minţi omeneşti, numai capabile să fie a înţelege. Aci stă raţiunea finală a artei umane: înţelesul omenesc.

Dar cîte sunt mijloacele convenţionale pentru transmiterea unei intenţii artistice? Sunt desigur multe şi mulţi critici au căutat să le clasifice. Din cîţi am citit pînă acuma, nu am găsit în nici unul o părere deosebită în privinţa teatrului; pentru toţi, dramaturgul este considerat ca un fel de literat sau poet, iar piesele de teatru ca un fel de producţii literare sau poetice. Cursurile de poetică ne prezintă chiar capitole întregi despre poezia dramatică. Să mă ierte domnii autori de poetice mai mult sau mai puţin elementare să cred despre dramaturgie altfel decît vor dumnealor să mă facă a crede.

Teatrul, după părerea mea, nu e un gen de artă, ci o artă de sine stătătoare, tot aşa de deosebită " de literatură în genere şi în special de poezie ca orişicare artă - de exemplu arhitectura. Literatura este o artă reflexivă. Orice gen literar are de obiect deşteptarea de imagini numai şi numai prin cuvinte exprimînd gîndiri: epică, lirică, narativă, oricum ar fi, literatura se mărgineşte la a închipui imagini, a gîndi asupră-le şi a transmite cititorului prin cuvinte acele imagini şi gîndiri; aci stau tot obiectul şi toată intenţia literaturii. Teatrul este o artă constructivă, al cărei material sunt conflictele ivite între oameni din cauza caracterelor şi patimilor lor. Elementele cu care lucrează sunt chiar arătările vii şi imediateale acestor conflicte.

Convenţionalitatea acestei arte este cea mai grosolană posibilă: căci intenţiunea de a arăta obiectul - care aicea sunt conflictele morale ivite Între oameni - se realizează prin arătarea obiectului chiar întocmai. Aici intenţia artistului îmbracă, în carne şi în oase adevărate, figurile ce ne arată: toate sunt, nu spuse, ci aievea înfăţişate; bucuria rîde din ochi vii, durerea plînge cu lacrimi adevărate, faptele cer timp, şi precum în natură trebuie să treacă vreme şi împrejurări peste obiectul real pentru ca el să se modifice în o stare dată a lui, asemenea aici trebuie să treacă împrejurări şi prin urmare vreme reală pentru ca să se desăvîrşească arătarea intenţionată. Faptul că unul din mijloacele sale de reprezentare este şi vorbirea omenească, nu trebuie să facă a se lua teatrul ca un gen de literatură; din acest punct de vedere teatrul ar avea mai multă rudenie cu arta oratoriei.

Se înţelege că, la urma urmelor, izvorul comun al tutulor artelor este conceptiunea omenească; dar formulările interne, manifestaţiunile si modurile de transmitere intenţionată a concepţiunii sunt deosebite pentru fiecare artă.

După aceste deosebiri specifice, vedem că teatrul este tot atît de puţin înrudit cu literatura pe cît ar fi sculptura şi pictura cu arhitectura şi muzica. Pe cînd concepţiunea poetului se formulează în gîndirile lui proprii cari sunt chiar materialul intern al artei sale, şi care, transmise prin cuvinte, constituiesc de-a dreptul obiectul de artă desăvîrşit, concepţiunea dramaturgului se formează în înfăţişări vii de împrejurări şi fapte omeneşti, iar gîndirea lui nu are nimica a face cu producţia teatrală în sine; şi dacă el gîndeşte, aceasta o face numai spre a găsi intocmirea, economia mecanică, pe care să poată sta clădirea ce a conceput şi voieşte să înfăţişeze.

Cu mult mai mult se aseamănă deci dramaturgul cu arhitectul care concepe clădirea, o plănuieşte pe hîrtie, şi tocmai apoi. o arată făcută gata din grămădirea întocmită a materialului voit. In acest sens gîndeşte şi dramaturgul - nu la a gîndi ceva, ci la a arăta ceva. Astfel, asemănare mai nemerită nu poate avea o piesă de teatru propriu-zisă decît cu planul unui monument. In adevăr precum planul arhitectului nu este chiar realizarea finală a intentiunii sale, adică monumentul, ci numai notarea convenţională după care trebuie să se strîngă şi să se alipească materialele cerute într-un tot ordonat, asemenea şi scrierea dramaturgului nu este chiar desăvîrşirea intenţiunii lui - adică comedia - ci notarea convenţională după care se vor alipi elementele proprii spre a. arăta o trecere de împrejurări şi fapte umane. Mai scurt: pe cît de puţin planul arhitectului este pictură, tot atît de puţin e scrierea de teatru poezie.

Fiind însă că teatrul ne arată oamenii, şi fiindcă în împrejurări omeneşti, acţiunile, cări sunt chiar viaţa, sunt însoţite de vorbire, oamenii dramaturgului trebuiesc fireşte să vorbească şi ei. Din împrejurarea însă că păpuşile lui pe lîngă că trebuie să umble, să plîngă, să riză, să se mîngîie, să se bată, ori să se ucidă chiar (fapte ce nu se pot întîmpla în lume tot pe tăcute) mai trebuie să şi vorbească şi că poetul nu are alt material extern de comunicare a gîndirii sale decît cuvîntul - din această împrejurare, că un element material este comun, şi aceasta în proporţii de întrebuinţare şi ordine foarte neegale, între două arte atît de fundamental deosebite prin modul de transmitere al concepţiunii, se poate oare deduce că Teatrul este Poezie şi că o piesă de teatru este o producţie de gen literar? Dar o împrejurare asemenea cu aceasta ni-o prezintă şi comunitatea altor materiale şi mijloace de manifestare între alte arte foarte deosebite: marmura, comună sculpturii şi arhitecturii, linia şi chiar culorile comune arhitecturii, picturii şi sculpturii şi, cea mai caracteristică dintre toate pentru teza ce ne ocupă, plastica, asemenea comună picturii, sculpturii şi teatrului.

Nu! Teatrul şi literatura sunt două arte cu totul deosebite şi prin intenţie şi prin modul de manifestare al acesteia. Teatrul e o artă independentă, care ca să existe în adevăr cu dignitate, trebuie să pună în serviciul său pe toate celelalte arte, fără să acorde vreuneia dreptul de egalitate pe propriul lui teren.


by: Ana Rusu

luni, 1 septembrie 2008

creatorul de teatru!

Creatorul de teatru se joaca cu emtotiile adica cu ceea ce simt eu,tu ,oamenii din intregul univers, parca uneori prea grabiti sa le mai acorde atentie.Este foarte important sa stim ca emotiile se nasc in mintea noastra.Constiinta este vasta,infinita. .Emotiile sunt sinonime cu puritatea,ele se nasc in minte ca si gandurile.Toti oamenii se emotioneza,plang,tipa numai ca actorul a descoperit dialogul dintre ratiune si emotie si reuseste la fiecare spectacol sa-l valorifice.Astfel putem face diferenta dintre actorul creator de teatru si actorul amator caruia emotiile ii aduc neplaceri,il inhiba neputand sa-si sustina conceptul personajului si sa duca rolul la bun sfarsit.


by: Mariana Milas

Un actor grabit



I:
Vad cum stai, te framanti, si-ti lipseste curajul
De a-mi spune ce s-a-ntamplat,
Dar eu stiu, nu ai cum sa te-ascunzi acum,
Nu cauta un alt drum.
II:
Alte maini fierbinti, si-alte nopti de dor, alte brate te cer,
Dar in viata mea, vei ramane, doar un trecator,
III:
Nu stii ce sa imi spui, vad cum cauti in graba, cuvinte care ma mint,
Insa nu are rost, stiu ca-n fatza mea, ai fost...

Refren:
Un actor grabit, care spune, replica si-apoi a plecat zambind,
Un actor grabit, care-a si uitat, ce a rostit, pe scena,
Un actor grabit, care pleaca, imediat ce piesa a luat sfarsit,
Bucuros ca rolul a fost usor, alearga.. spre alt? decor?

IV:
Vad cum stai, te framanti, si-ti lipseste curajul, de a-mi spune ce s-a-ntamplat,
Dar eu stiu! Nu ai cum sa te-ascunzi de mine, nu cauta un alt drum!
V:
Vrei sa joci un alt rol, dar nu poti convinge,
Ai vrea sa cred ca ti-e greu!
Insa nu are rost, stiu ca-n fata mea, aï fost

Refren(x2):..

by: Ana Rusu

Tempo-ritmul vorbirii

Ritmul nu e altceva decit o insusire de momente ale vorbirii , momente lungi sau scurte accentuate sau neaccentuate , cu aceleasi pauze lungi sau scurte.
In vorbire nu trebuie numai sa vorbesti ritmic , ci sa taci ritmic.
Multi actori executa cerintele vorbirii cu multa pricepere si precizie, dar fac formal. Ei cadenteaza , rup versul de teama pauzei , care dupa parerea lor tulbura ritmul.
O data cu deprinderea de a-l cadenta, ei accentueaza in mod mecanic memontele, fara sa urmareasca intotdeauna pauzele necesare.
Acelasi lucru se intimpla si in domeniul tempo-ritmul fara oprire , fara ca cuvintele sa fie rupte , fara incordare, fara eforturi , fara transpiratie, fara graba.
Dar sunt actori care se adapteaza launtric la un tempo-ritm , se molipsesc ,patrund in el,traiesc necontenit , fara oprire. Atunci actorul e firesc.
Multi actori accentueaza sf fiecarui rind , parca le-ar masura cu metrul.
Nu trebuie sa faca de loc asa.La versuri nu e bine sa se rupa nici cuvintele, nici sf rindurilor.Marcare rindurilor trebuie sa se faca cu prudenta.
Opririle sau pauzele pot sa intervina la mijlocul oricarui rind, nu numai la sf lui.Sunt citeodata obligatorii.Asteas pauzele logice si psihologice.Fara ele vorba e lipsita de inteles, lipsita de viata.Dar ele trebuie sa fie vii.


by: Ana Rusu

Je Ne Vous Oublie Pas



Lyrics :
Dans mes absence parfois sans doute
J'aurai pu m'éloigner
Comme si j'avais perdu ma route
Comme si j'avais changé

Alors j'ai quelques mots tendresses
Juste pour le dire
Je ne vous oublie pas non jamais
Vous êtes au creux de moi
Dans ma vie dans tout ce que je fais
Mes premiers amours mes premiers rêves
Sont venus avec vous
C'est notre histoire a nous

Je ne vous oublie pas, non jamais
Vous savez tant de moi
De ma vie de tout ce que j'en fais
Alors mes bonheurs mes déchirures
Se partagent avec vous
C'est Notre histoire à nous
Je ne vous oublie pas

Parce que le temps peut mettre en cage
Nos rêves et nos envies
Je fais mes choix et mes voyages
Parfois j'en paye le prix
La vie me sourit ou me blesse
Quelle que soit ma vie

Je ne vous oublie pas, non jamais
Vous êtes au creux de moi
Dans ma vie dans tout ce que je fais
Mes premiers amours mes premiers rêves
Sont venus avec vous
C'est notre histoire à nous
Je ne vous oublie pas,

Même a l'autre bout de la terre
Je continue mon histoire avec vous

Je ne vous oublie pas, non jamais
Vous êtes au creux de moi
Dans ma vie de tout ce que je fais
Mes premiers amours mes premiers rêves
Sont venus avec vous
C'est notre Histoire à nous

Je ne vous oublie pas, non jamais
Vous savez tant de moi
De ma vie de tout ce que j'en fais
Alors mes bonheurs mes déchirures
Se partagent avec vous
C'est notre histoire à nous
Je ne vous oublie pas
Je ne vous oublie pas

by: Ana Rusu

Ce inseamna "actor"

Cuvântul "actor" este derivat din limba latină din substantivul masculin actor (feminin, actrix) din verbul agere "a face, a întreprinde, a petrece timpul" + sufixul -or "cel care realizează acţiunea indicată de radical".

Un actor este o persoană care interpretează un rol, într-o producţie dramatică. Termenul este folosit în mod normal pentru cineva care joacă în filme, teatru, televiziune sau radio. Pe lângă roluri dramatice, actorii pot cânta sau dansa sau pot lucra doar ca artist vocal.


by: Ana Rusu
TEATRUL REPUBLICAN "LUCEAFĂRUL " din CHIŞINĂU

by : Ana