marți, 20 ianuarie 2009

;)

N-o sa regretati daca intrati si aici, este noul meu blog -Mariana Milas!!!
Totul despre arta, poezie, psihologie...si cel mai important despre Nicodim Ungureanu!
http://actori-spectacole.blogspot.com/

luni, 19 ianuarie 2009

Pentru cei care vor sa fie optimisti si sa iubeasca mai departe...

Image and video hosting by TinyPic
Mi-e dor să pot
să nu-mi mai fie
dor de tine.

Tristeţea, ea,
nu este gând
ea lucru este.

Mănânc-o, dacă ai cu cine!
Durerea vieţii
e un lucru, -
nu contemplarea lui.

Mi-e dor să pot
să nu-mi mai fie dor
de tine.

sâmbătă, 17 ianuarie 2009

Celine Dion -interpreta mea preferata


Aceasta interpreta este o adevarata artista , este inconfundabila.O personalitate rara. Cred ca nu mi-ar ajunge mii de file pentru a o caracteriza sau poate n-as gasi cuvintele potrivite, dar voi incerca Image and video hosting by TinyPic :are o voce de invidiat, finete, eleganta,emotivitate, un suflet frumos, este iubitoare si iubita, are expresivitate, mereu traieste la maximum ceea ce interpreteaza,firava dar totusi cita putere se ascunde in ea si este o sotie si o mama iubitoare.
Ador cind se joaca cu melodiile ei si mai ales cu finalurile, gesturile ei, mimicele.
Deseori ramin masca cind loveste toate notele inalte tinindu-le secunde in sir.
Celine este acea care ma ajuta sa trec peste starile grele cu ajutorul pieselor ei. Printre ele ar fi "The first time ever i saw your face", My Love"- ma emotioneaza profund, "I surrender" si multe altele si mereu le ascult cu mare placere.
Ii multumesc ca exista si ca-mi lumineaza fiecare zi!
Sper intr-o buna zi sa ajung la un concert de-al ei.
Celine the BEST!
Si il citez pe Rene-Charles ( baietelul ei de 7 ani) :" On ne t'aimes pas, on t'adore!"
by : Ana Rusu

vineri, 16 ianuarie 2009

Triada :autor-regizor-actor

(interviu realizat de Grigore Rusu)
V. Apostol : Tinara generatie de actori sau regizori poate nega forma , unele sensuri de exprimare , dar grauntele adevarului , pentru ca el este taina sufletului omenesc , acceasi in toate timpurile. La teatrul Luceafarul (din Chisinau), spre exemplu, au fost negate unele forme traditionale , dar simburele adevarului sau grauntele rational , cum l-ai numit Dumneata , a fost pastrat , respectat, actorii descoperind taina sufletului omenesc prin jocul lor firesc, degajat, prin comunicarea cu publicul. Esenta acelui joc a ramas dezvaluirea si declansarea globala a sufletului. In scena nu se facea altceva decit se materializa sufletul omenesc. Nu se copia, pur si simplu , viata cotidiana, ci era dezvaluita taina sufletului uman.Nu se confunda realitatea cotidiana, naturalista cu realitatea artistica a scenei.Scena este o fictiune.Ce urmarim noi in scena? Ce aducem? Daca descifram taina sufletului uman, grauntele adevarului ramine vesnic.El poate fi ca la Purcarete, ca la Vahtangov, Efros sau Zaharov. Apropo, regizorul Zaharov l-a montat acum pe Ostrovski cu multa tenta plastica , dar a pastrat si grauntele adevarului, acel simbure care astazi coincide cu epoca noastra, a "capitalismului salbatic", cu hoti si afaceristi lacomi, hrapareti, fara pic de scrupule, care pentru un timp dispar din scena , ca pe urma sa revina.

Grigore Rusu."Din conturnii timpului", Chisinau 2000

by: Ana Rusu

marți, 13 ianuarie 2009

In memoriam. Pavel Proca " Sub zodia Leului razvratit" in baza cartii " Din conturnii timpului " de Grigore Rusu

Perspectiva lui Grigore Rusu in evocarea personalitatii lui Veniamin Apostol este atit una teatrologica , cit si artistica : in capitole bine structurate, literar inchegate , autorul reuseste sa fixeze nu doar un portret amplu , ci si o perioada de timp de aproape jumatate de veac.Cercetatorul gliseaza cu subtilitate in virtejul celor mai importante din existenta lui Venea (cum ii spuneau cu drag doar prietenii apropiati) si in istoria unui timp ( pierdut?) , amintindu-ne tuturor axioma cu dreptul artistului la memorie este egal cu dreptul lui la viata. Ceea ce afirma autorul monografiei " Din conturnii timpului" nu este pur si simplu raportarea la o definitie pur teoretica a artei teatrale , ci proiectarea fenomenului artistic in prezentul concret al finalitatii lui : de ce a facut Veaniamin teatru? ; pentru cine l-a facut? ; cu cine l-a facut? ; ce a montat? ; pe cine, unde si de ce ?...Aceste intrebari ( deloc retorice) trebuie sa si le puna fiecare creator in fata scenei goale , in fata proriei constiinte , in fata a ceea ce numim arta, viata , moarte...
Grigore Rusu aseaza la temelia gindirii sale despre colegul de teatru , creatie, catedra principiul adevarului ravasitor. E o spovedanie totalmente inchinata nu numai personalitatii lui Veniamin , dar si relatiei pe care aceasta personalitate o intretine cu ceea ce numim si vom numi Teatru. Este un moment al justetei devoratoare. Punctul de rascruce al unei experiente esentiale a autorului si personajului monografiei -un text profund documentat ce fixeaza o concluzie cu valoare de principiu:Veniamin trebuie neaparat sa reinvie in paginile studiului , recucerindu-ne in fata veridicitatii vietii, oricit de dura ar fi ea. Succesul , moda, moftul sunt notiuni relative , care il pot dezorienta pe orice om de creatie , dar nu-l pot conditiona absolut.
Formulate dilematic, problemele creatiei "apostoliene" nu-i sugereaza lui Grigore Rusu solutii definitive, axiomatice. Un singur principiu ramine neclintit : adevarul dezgolit in arta lui Veniamin Apostol a fost o continua miscare, elucitind semnificatia unor concepte apte sa ne orienteze intr-o realitate care refuza categoric modelele si retetele. Moto-ul monografiei ar putea fi : "in teatru orice forma , o data nascuta, e pieritoare; fiecare forma trebuie sa fie conceputa din nou si noua concepere va purta semnele influentelor din jur- doar in acest sens teatrul e o realitate" - Anatolii Efros, fostul Pedagog si Demiurg al fostului Regizor si Pedagog.
Daca exista vreo determinare concret temporala, o cronologie anume a studiului, fara indoiala ca ea se refera la contextul istorico-social-cultural in care a fost conceput , iar concluzia determinata e acea a batrinului Lear , care formuleaza gindul final de izbinda in fata corpului neinsufletit al Cordeliei :" Acum stiu sa deosebesc viata de moarte..." In cautarea adevarului creatiei si al propriului adevar , Veniamin nu-si poate refuza si nega experienta directa , prozaica poate a teatrului numit "brut".Al acelui mare taetru despre care , intr-o exprimare plastica, Peter Brook spunea ca "aceepta ticalosia si risul". O veritabila arta scenica care il revendica drept exponent al ratiunii "de la materie la spirit, de la brut la sacru, punctind fascinanta calatorie a spectatorului de la o lume a actiunii la una a impresiilor interioare".
Cel mai "tehnic capitol" al studiului este "Triada: autor-regizor-actor" consacrat teatrului in timp si spatiu. Grigore Rusu a avut nevoie de acest concept pentru a incerca sa puna accentele dorite intr-o ecuatie veche de cind lumea , adica de cind teatrul. In fond aceasta este si reconfortanta speranta pe care i-o insufla "unei arte ...muritoare, orice mare artist, cu siguranta ...nemuritor". " Din conturnii timpului" este o viziune, o opinie , o judecata. I idee, o ratiune , o drama. Dar si o metafora in acelasi timp.Un simbol viu , ce ne indeamna sa luam comparatiile vietii din viata. Este imaginea nuda, eliberata de orice reziduuri subculturale si comportamentale , ipostaza de la care incepe de fiecare data marea aventura a "torturilor teatrale". E starea initiata pe care si-o pot permite doar adevaratii artisti , cei in care germineaza saminta creatiei.
Dotat cu experienta personala , discursul exprima si viziunea pe care autorul monografiei o are despre teatru ca fenomen national .E un descintec pentru o societate care isi cauta alinarea , un semn(deocamdata vag) ca vindecarea poate veni si Teatrul lui Veniamin Apostol poate avea un important rol in aceasta perpetua miscare. Autorul a izbutit sa ne intrige din nou, sa argumenteze si sa convinga ca timp de 4 decenii Veniamin nu a facut din teatru arma de razbunare si nu l-a legat de meschinele conflicte cotidiene.Dorinta pioasa a lui Grigore Rusu are toate sansele in tentativa de realizare , incredintindu-ne ca atita timp cit n-o sa ne regasim (macar partial) in personajul monografiei , nu vom fi in stare sa percepem teatrul Lui , atit de strins legat de fiinta Sa : in cronica vezi aevea prezenta "rafinat ascunsa" a regizorului-actor , pasionante si devoratoare confruntari cu sine insusi.
Veniamin Apostol , pentru care "teatrul este un altar de mister si lumina" , nu-si alegea la intimplare piesele , actorii, scenografii, compozitorii, prietenii...Doar afinitatile de ideal , de credinta , de ruga, de iertare l-au apropiat de Victor Ciutac, Dumitru Matcovschi, Ion Aldea-Teodorovici, Valeriu Cupcea...Capacitatea expresiei grotesti, clocotind de vitalitate , antrenata in conflicte de putere si ferocitate , talentul lui de mare mobilitate, a fost pregnant in rolurile de anvergura din filmele televizate, semnate de Vitalie Tapis. Dispunea Veniamin Apostol de posibilitatea de a descifra enigma regizor-actor? Era indragostit de de maximum de textele pe care le invata? A fost un reprezentant deosebit al "noului val" in lupta cu "pasunismul" incarnat in viziunea noastra? Constientiza acest fenomen? Si daca constientiza procesul , ce il impiedica sa-l realizeze? Noi "altii moderni avangardisti din talpa" sintem azi in masura sa-l concepem si sa-l continuam? "Din conturnii timpului" reiese aceasta operatie de a inlatura "necunoasterea noastra de noi insine".
Aparitia acestui mod de "a interoga" limbajul si eroul iti da impresia ca "de acum inainte" nu vom mai putea scrie "ca inainte" , caci Grigore Rusu defineste ca nu se pot hotari caile de creatiei , fie in teatru , fie in aulele studentesti. Accentuarea substantiala a studiului inseamna o noua maniera , un nou stil si mod de a concepe memoriile artistice , scrierea lor si chiar lectura textelor.Servindu-se nu doar de cifre , cronici, citate, amintiri, date biografice ...monografia se reangajeaza pe calea unei reevaluari a gindului care depaseste functia sa interpretativa , considerind ca situatii atit de departe de "ruptura dintre noi si El"ar fi nedefinite , neterminate fara a pune punctul de "i". Grigore Rusu izbuteste sa prinda un mister , o enigma , care noua , celor care l-au cunoscut pe Veniamin Apostol , ne-a scapat cu desavirsire : vitalitatea, meditatia, durerea, dragostea de teatru si arta rabufneste in continuoare din Veniamin si nicidecum invers.Monografia nu e ticluita ca o dare de seama ce se executa unei comenzi de stat , ci ca o realitate individuala ce trebuie intruchipata nu pur si simplu de dragul "In memoriam".
Studiul nu este un simplu pretext de a ne aminti de Veniamin Apostol , ci un recviem : se dezvalui ceea ce era invaluit in umbra , se demasca ceea ce era mascat, se deschide ceea ce ne incapatinam sa tinem ascuns. Marturii , confesiuni, dialoguri, pagini de jurnal, fotografii, programe universitare refac traseele unei zodii care a marcat profund viata culturala , artistica , pedagogica , teatrala basarabeana din ultimii 40 de ani. Ironia sortii :Veniamin a trecut in nefiinta cind monografia abia iesise de sub teascurile tiparului ...Iesise , dar nu i-a fost dat s-o rasfoiasca...
"Traiasca Maria sa Existenta!"-fraza finala a actului monografic cade ca o cortina la sfirsit de spectacol si destin... As vrea sa gasesc citeva cuvinte deosebite pentru incheiere . As vrea...Dar nu-mi vin in minte. Pentru ca destainuirile lui Grogore Rusu nu-s doar simple amintiri, ci un timp comun pe care dorim sa -l parcurgem impreuna "Din coturnii timpului" (pierdut? cistigat? uitat?) .Prin aceasta ultima "iesire de rampa" Veniamin Apostol isi mai cistiga o data dreptul la memorie.Dreptul la neuitare.Dreptul la viata.


by: Ana Rusu

"Familia artistilor"-monolog de A. Vlăhuţă

Veacul acesta se v-a inchide pe-o lume de "societati": societate functionarilor , a studentilor , e pensionarilor , a carutasilor , a vaduvelor sarace...Nesiguranta, greutatile vietii temerea vaga de nefericiri neprevazute indeamna pe oameni sa se apropie tot mai mult intre ei, sa se aseze umar la umar , ca astfel sa fie mai tari si mai pregatiti in lupta pentru existenta. Si nimic nu ne stringe mai bine laolalta , nimic nu ne face mai prieteni si mai solidari ca amenintarea unui vrajmas comun, la loviturile carora suntem expusi deopotriva. O furtuna pe mare infrateste pe toti calatorii de pe corabia care e in primejdie ; si-n desperata imbratisare a naufragiatilor este poate cel mai mare simbol de solidaritate si de contopire a vietii. Oamenii care urasc , acei care gasesc o voluptate in suferintele altora uita, se vede , ca si eu sunt expusi la dureri si ca daca n-ar fi decit moartea, care ne astupa gura la toti, inc-ar fi un cuvint destul de puternic ca sa nu ne mai dusmanim atita si sa nu mai fim asa de rai si patimasi unii cu altii.
De cite ori nu m-am intrebat vazind invrajbirea in care traiesc unele talente mai de seama la noi: Oare de ce nu se pot suferi oamenii acestia? Nu e glorie , nu e nemurire de ajuns pentru oricine ar sti s-o cucereasca? Nu suntem noi in stare sa admiram cit de multi alesi, numai sa fie?... Sunteti asa de putini acei care v-ati deosebit din gloata noastra; de ce nu va iubiti? de ce cautati sa va intunecati meritele unui altuia? Va temeti ca n-o s-avem destula marmura pentru stauiele voatre?
Ce frumos si moralizator spectacol ar fi pentru noi sa va vedem uniti, lucrind c-o intrecere de camarazi, nu de vrajmasi, la desteptarea neamului nostru! Ni s-ar parea ca sunteti mai mari; si v-am admira mai mult . Energia voastra ni-i scumpa si noi suferim cind cheltuiti din ea pe inveninari si pasiuni de rind . Dar si voi suferiti , pentru ca de multe ori va impuneti sa gasiti urite si detestabile unele lucruri frumoase, care au marele cusur de a fi facute de altii si va pervertiti modul de a judeca si furati sufletul vostru placerea de a admira -una din cele mai mari si mai senine placeri ale vietii. Si in loc sa va bucurati de o lucrare buna a camaradului vostru , voi va invinetiti de necaz si de rautate: va creati amaraciuni de bunavoie ca si cind viata n-ar avea destule si fata asta
Si cu toate astea, se stie ca emotiunele estetite au darul de a induiosa si contopi inimele omenesti.
Arta- ea insasi o forma a simpatiei-face pe om mai bun, mai iubitor, mai altruist.
Veacul acesta se v-a inchide peste societatea plapomarilor , a maturatorilor .. . Sa speram ca acel viitor v-a aduce "familia artistilor"!


by: Ana Rusu

vineri, 2 ianuarie 2009

LA MULTI ANI 2009!!!!!!!!!!

Laaaaaaaaaa
Muuuuuuuuuuulllllţţţţţiiiiiiiii
Aniiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii!!!!!!!!!!!!