arta...

Repertoriul :Februarie 2012, Teatrul "Luceafărul" din Chişinău

2012-02-02T11:48:00.000+02:00

Începutul spectacolelor ora 17:00
02 (j) „Cîinele Grădinarului” după Lope de Vega
03 (v) „Omul cel bun din Sîciuan” după B. Brecht
05 (d) „Luceafărul” după M. Eminescu
09 (j) “Mascarada” după M. Lermontov
10 (v) „Opera de trei parale” după B. Brecht
12 (d) „Principesa Turandot” de Carlo Gozzi
16 (j) „Romeo şi Julieta” după William Shakespeare
17 (v) „Questa e la vita dolce?...” de G. Urschi
19 (d) „Ciuleandra” după L. Rebreanu
23 (j) „Livada cu vişini” de A. P. Cehov
24 (v) „O istorie din cartierul de vest” de A. Laurents
26 (d) „Cabaret Jacksonville” regia B. Focşa

Spectacole pentru copii: ora 12:00
05 (d) „Fata babei şi fata moşneagului” după Ion Creangă
12 (d) „Prinţesa şi porcarul” după H. C. Andersen
19 (d) „Fata babei şi fata moşneagului” după Ion Creangă
26 (d) „Motanul încălţat” după Ch. Perrault

Grigore Rusu la şaizeci de ani.Constantim Rusnac, Rectorul Academiei de Muzică 2001

2012-01-15T13:04:00.002+02:00

Dle Grigore! Cănd a sunat telefonul şi am auzit că aici este Andrew Agucchek,m-au cuprins nişte emoţii extraordinare, pentru că mi-am adus aminte de acel frumos tandem din „ A 12 noapte” - Sir Tobi - D.Caraciobanu şi Andrew Agucchek - Gr.Rusu şi,credeţi-mă,că n-am putut să spun că astăzi am vreo şedinţă,conferinţă sau vrea deplasare. Chiar dacă le aveam – pe toate le anulam. Toată ziua mă uitam la ceas ,ca nu cumva să întărzii, dovadă e că am venit cu o jumătate de oră mai devreme.
Bineînţeles că acel teatrul „Luceafărul” , despre care s-a vorbit, se vorbeşte şi, cred eu, încă mult timp se va mai vorbi, a fost şi mai este teatrul copilăriei generaţiei noastre ,un teatru pe care l-am avut şi nu ştiu dacă vom mai avea un aşa teatru. O să avem şi alte teatre,poate şi mai bune, dar la nivelul Luceafărului nu va mai fi.
Cei care au păşit măcar o singură dată pragul „ Luceafârul”-ui au rămas impresionaţi, captivaţi, convinşi de o artă adevărată..
Eu personal am privit acele spectacole de zeci de ori, cănd ne întălneam cu colegii, comunicam prin intermediul cuvinelor personajelor din Teatru Luceafărul.
Permiteţi-mi să dau citire unui text din partea rectoratului :” Stimate domnule profesor,ne cunoaştem încă de pe atunci cînd, fiind printre fondatorii Teatrului „Luceafărul” , ne bucurai cu o excelentă ţinută scenică, cu o frumoasă limbă românească, roluri jucate cu multăenergie şi talent.
Au trecut mulţi ani de atnci , ani plini de muncă asiduă, de studii în domeniul artei actoriceşti şi a vorbirii scenice. Şi astăzi avem în persoana dumneavoastră un savant, un animator al culturii şi artei noastre teatrale.
Colectivul de profesori şi studenţi al Academiei de Muzică ”G. Muzicescu” vă felicită cu ocazia frumosului jubileu şi vă doreşte sănătate şi mulţi ani înainte”.
Gheorghe Cincilei, critic de teatru. „Sunt copleşit de emoţii. De data asta de emoţii pozitive, de bucurie pentru prietenul meu, pămînteanul meu,mîndîceanul Gr, Rusu.Retrăiesc din plin mai multe sentimente la rând, nu că mi-e pământean,pentru că suntem cu toţii pământeni, ci pentru că , fiind actor, a activat în triple ipostaze şi s-a realizat,zic eu, cu desăvărşire. Nu deplin,dar cu de săvârşire fiindă mai are multe de spus înainte. Deci triplu : Gr. Rusu - actorul,Gr. Rusu - pedagogul şi eu adaug, cea de-a treia faţetă a dlui Gr. Rusu - de cronicar de teatru. Credeţi-mă,noi ştim cu toţii ce înseamnă să fii actor, ştim ce înseamnâ sâ fii pedagog, dar sâ stai şi sâ buchiseşti cu sufletul şi inima arhive, documente, cronici şi să scrii atătea monografii, e un lucru foarte greu. Ce i-a trebuit lui Gr. Rusu,actor apreciat şi aplaudat, pedagog bine văzut şi acceptat pretutindeni, să se mai bage prin arhivele prăfuite ? Cred că bogăţia sufletului, dorinţa de a căuta, de a afla, de a împărtăşi la maximum ce are el omenesc. Monografiile lui sunt sunt despre oamenii celebri ai scenei teatrului nostru : E. Ureche, V. Cupcea, C.Tărţâu.
Dragă Grigore! Nimeni dintre colegii mei,critici de teatru, n-au atâtea monografii despre personalităţile teatrului nostru. Şi vreau să subliniez aparte, că în acele vremuri grele, când era foarte strict, Gr. Rusu în monografia „Eugeniu Ureche” pomeneşte despre conservatorul „Unirii” din Chişinău din perioada interbelicâ, este primul care vorbeşte, fie şi succint, despre învâţâmăntul teatral al anilor -`20 -`30. A vorbit despre contribuţia marelui pedagog de Arta actorului M. Kosmacevskaia, una din discipolele lui K. Stanislavski.
Ştiu că posezi în sufletul tău foarte mult material de proză, satiră şi umor despre viaţa noastră teatrală. Vreau să cred că în viirorul apropiat,dacă nu te vei lenevi, ai să dai publicităţii multe cărţi şi de aşa natură.Multă sănătate şi realizarea tuturor speranţelor

V. Apostol despre Grigore Rusu

2012-01-15T12:56:00.002+02:00

Veniamin Apostol, Rectorul Institutului de Arte, Prşedintele Uniunii Teatrale, cu ocazia jubileului de 60 de ani a lui Grigore Rusu. „ ...a crescut şi educat o pleiadă de personalităţi marcante ale vieţii teatrale din Moldova”.
Grigore Rusu, evident, e o personalitate marcantă în domeniul artei teatrale, un om de o bunătate rară, un om care are un spirit ironic, cu foarte mult umor din naştere, unul dintre colegii noştri şi unul dintre colegii mei.
Grigore Rusu, împreună cu echipa Teatrului „Luceafârul”, fondatorii acestui teatru, au adus în anii şaizeci, aici în Moldova, un început de reformă teatrală, care era deja bine cunoscut în Moscova prin intermediul Teatrului „Sovremennic”, unde activau O. Efremov, O. Tabacov.
Fiind discipolii şcolii de teatru vahtangoviste,o şcoală de excepţie cunoscută în lume, ei au venit cu cîteva spectacole, care au făcut, pur şi simplu, furoare în Chişinău. Despre ei se mai spunea că „au plecat la Moscova moldoveni şi s-au întors români”. Ei au venit cu o limbă perfect românească, ceea ce era foarte şi foarte atrăgător, în al doilea rând, aveau un spirit de echipă, când nimeni nu se evidenţia. Acel spirit s-a păstrat o periioadă, dar, din păcate, valurile timpului au influenţat negativ asupra colectivului Teatrului „Luceafărul”.
Grigore Rusu era pe atunci un coleg al lui D.Fusu, I. Şcurea, I. Ungureanu, Gh. Rotăraş etc.,care nu se deosebea cu nimic, datorită faptului că toţi posedau o şcoală de excepţie. Ei făceau teatru nu printr-un chin, ci printr-o mare dragoste, unde predomina spiritul de sărbătoare în toate spectacolele lor: Nota zero la purtare, Costumul de nuntă, Intrigă şi iubire.
Am avut ocazia să colaborez cu Grigore Rusu în calitate de regizor la spectacolul „ O vânătoare de raţe”, în care dânsul interpreta rolul lui Kuşac şi, ca actor, ca interpret, era foarte maleabil, cucerind inimile spectatorilor prin sinceritate şi interpretare organică, ajungănd la mari performanţe.
Îi sunt dragi studenţii. Se ştie că nu toţi marii actori pot fi şi buni pedagogi. Grigore Rusu posedă o calitate deosebită. Pentru că nicicum nu poţi sâ-l înveţi pe un student să facă aşa cum faci tu în artă, ci să faci tot posibilul ca el (studentul) să-şi găsească singur calea, fiind pe alocuri corectat.
Grigore Rusu face parte din acea trupă de aur al Teatrului „Luceafărul”, care în anii şaizeci ca un magnet ne atrăgea pe noi toţi, cei care ne făceam studiile la diferite facultăţi prin Chişinău. Seară de seară ne zbăteam, ne luptam să nimerim la spectacolele luceferiştilor şi, în fond, am putea zice că acesta a fost teatrul tinereţii noastre.
Profit de moment că nu sunt numai ptrezentator, ci şi rectorul Iinstiitutului de Arte, unde domnul Grig. Rusu colaborează la facultatea Arte Dramatice, astfel că voi da citire unui text din partea rectorului: „Arta teatrală a Moldovei a cunoscut în anii şaizeci o explozie deosebită, când în analele istoriei culturii naţionale fusese deschis un nou teatru ce poartă simbolicul nume Luceafărul, fondat în baza Studioului Naţional, cu discipolii Şcolii superioare de teatru „B. Şciuchin” din Moscova. Teatrul pentru tineret „Luceafărul” devine foarte repede steaua de veghe a conştiinţei noastre naţionale, recunoscută pe întreg arealul Uniunii Sovietice.
Grigore Rusu a activat pe scena Teatrului „Luceafărul” timp de 26 ani, interpretând peste 80 de roluri, printre care Von Calb din „Intrigă şi iubire”, Daniel din „Nota zero la purtare”, Andrew Agucchek din „ A 12 noapte”, Andrei din „Voiaj de nuntă”, Osipbai din „Înălţare pe muntele Fudliama”, Ahov din „Banii sunt ochiul dracului” etc.
Activează în domeniul pedagogiei din 1966, la filiala Şcolii superioare de teatru „B. Şciukin” de pe lângă Teatrul „Luceafărul”, iar din 1967 şi la Institutul de Arte, ajungănd profesor universitar, şef catedră.
Cu ocazia jubileului de 60 de ani de la naşterea sa, conducerea Institutului de Arte exptrimă domnului Gr. Rusu calde felicitări, urări de sănătate şi prosperare pe tărâmul pedagogiei artistice şi mulţumiri pentru munca ce o depune în cadrul institutului şi a facultăţii teatrale. Să ne trăieşti, dle Grigore Rusu.
Apoi a dat citire cătorva telegrame:
Stimate domnule Grigore Rusu!
Vâ rog sâ primiţi felicitările mele cordiale cu prilejul jubileului de 60 ani - un bilanţ fericit al activităţii d-voastră pe tărâmul artei dramatice moldoveneşti. Oriunde v-ai fi aflat, pe scena teatrului ori în analele universitare, cuvântul d-voastră a stărnit admiraţie şi dragostea admiratorilor spectatori.
Vă urez, maestre, multă sănătate şi multă inspiraţie, cu speranţa că talentul d-voastră ne va bucura şi de acum înainte cu noi realizări artistice.
MIRCEA SNEGUR
Preşedintele R. Moldova

Stimate domnule Grigore Rusu
Am deosebita plăcere de a Vâ adresa sincere felicitări şi urări de bine cu ovazia împlinirii a 60 de ani şi a sărbătoririi Dumneavoastră ca talentat om de teatru şi profesor universitar. Vă doresc, maestre, ani îndelungaţi şi fericiţi de viaţă, succese mari în activitatea de creaţie.
PETRU LUCINSCHI
Preşedintele Parlamentului R. Moldova.

DIPLOMĂ DE ONOARE
Se conferă
Talentatului actor şi pedagog
Domnului Grigore Rusu
Cu ocazia împlinirii frumoasei vărste de 60 de ani,pentru cuccesele remarcabile obţinute în domeniul artei teatrale şi aportul considerabil marcat la instruirea mai multor generaţii de artişti din Republică.

Mihai Cibotaru Ministrul Culturii.

Recenzie la monografia „Petru Baracci. Teatru - dragostea mea” de Grigore Rusu.

2012-01-15T12:54:00.001+02:00

Din ce se compune viaţa şi opera unui actor? Fireşte, din pânze scenice de anvergură, marcând trepte şi etape în evoluţie, dar, deopotrivă, dintr-un mozaic de episoade din cele mai diverse - semnificative şi comice, dramatice şi de învăţătură. Anume astfel se încheagă şi personalitatea maestrului Petru Baracci în monografia „Teatrul - dragostea mea”, semnată de Grigore Rusu, profesor universitar, cunoscut investigator al realităţilor noastre în domeniu.
Desigur, pentru a purcede la studiul său, a avut pe ce se sprijini şi de unde alege: şaizei şi şase de roluri însumează palmaresul lui P. Baracci - de la cele din frageda tinereţe până la Ovidiu din drama omonimă în versuri de V. Alecsandri, Edmond din „Regele Lear” de W. Shakespeare şi Pavel Rusu din „Păsările tinereţii noastre” de I.Druţă. Fireşte, pe toate le consemnează şi le pune pe cântar autorul, însă asupra celor mai de valoare zăboveşte aparte, folosindu-se în acest scop de două procedee distincte.
În primul rând, de digresiuni de ordin strict literar, ceea ce îi permite să aprofundeze mesajul piesei, să scoată în lumină esenţa personajelor şi mecanismul compotării lor. În acest sens, găsesc binevenite incursiunile în „Ovidiu” cu trimiteri la opiniile critice la temă, în „Opera de trei parale” de B. Brecht, în „Eminescu” de M. Ştefănescu ( de ajtfel, montată în 1966, an de pomină în prigonirea oricăror referiri la ţara de peste Prut şi la exponenţii ei de vazâ) . Iar din „ Păsările... * ni se propune o întreagă sectvenţă din finalul spectacolului tulburătorul dialog dintre Ruţa şi Paulina, însoţit de rememorările uneia dintre ele, distinsa actriţă Domnica Darienco: „Cu Petru Baracci e foarte uşor să lucrezi, pentru că el ştie să aprindă partenerul, ştie să-l asculte, să-l înţeleag...”
Şi aici trec la cea de a doua modalitate a înzestrării portretului cu culori şi nuanţe - propriile aprecieri date rolurilor de către însuşi actorul, impresiile şi mărturisirile acestuia. Din fericire, autorul îşi cunoaşte prea bine obiectul ( sau subiectul ? ) de studiu, ca să ducă lipsă de ele. Iată, de pildă, cum, încă în anii studenţiei, a găsit Baracci cheia de interpretare a personajului Osip, sluga lui Hlestacov din „Revizorul”: o dată ce n-a mâncat nicicând la aceeaşi masă cu stăpânul, unde să se culce? De bună seamă, sub patul dumnealui. Iar acolo Osip găseşte nişte vechi papuci soldăţeşti pe care îi încalţă invers, cel drept pe piciorul stâng, astfel atribuindu-şi o particularitate inconfundabilă.
În paralel, merită sâ fie evidenţiate o serie de notaţii aparţinând autorului, Gr, Rusu, şi el cândva actor, unul din fondatorii Teatrului „Luceafărul”. Bunăoară, cum se plămădeşte um rol negativ şi cum, câteodată unii spectatori pun semnul de egalitate între personaj şi persoana interpretului, ajungându-se la finaluri tragice. E şi subiectul unui dialog cu Petru Baracci pe marginea rolului lui Edmond,urzitorul de intrigi din „ Rege Lear”.
Monografia dedicată lui Petru Baracci, negreşit, îşi va ocupa locul meritat în biblioteca oricărui teatrofil. E un exemplu viu de depăşire a unor cărări spinoase, care, până la urmă, duc la neuitate crestături pe răboji ( citez aici titlurile a două capitole din carte).

Alexandru Gromov. „Prezenţe memorabile în roluri de vărf”. Revista *Teatracţie *,nr 1, 2006, p. 150.

Recnzie la recenta carte „Evocări” de Grigore Rusu, prof.univ., la Academia de Arte, maestru emerit al artei.Un artist mai vesel sau mai trist.

2012-01-15T12:51:00.003+02:00

Viaţa ne demonstrează , că trebuie să ne străduim să învăţăm multe lucruri într-un timp scurt. Se spune că omul care nu ştie nimic trăieşte degeaba sau nici nu trăieşte. De aceste lucruri ne convinge Grigore Rusu în cartea sa „Evocări”. Profesorul universitar la Academia de Muzică,Teatru şi Arte Plastice, maestru emerit al artei, unul din fondatorii Teatrului „Luceafărul”, a cuprins în această carte amintirile sale, cele ale unui actor-pedagog cu experienţă, dar, după cum îl ştim, foarte tânăr la suflet.
Din această carte aflăm că viaţa unui actor nu e nici pe departe aşa cum ne imaginăm - adică mereu veselă şi presărată cu întâmplări amuzante. Aducerile-aminte adunate în aceste pagini sunt frânturi din viaţă, din viaţa sa de actor dedicată teatrului şi surprinse, ca şi pe scenă, în stil tragicomic.
În cele peste 200 de pagini, autorul, actorul în rolul lui Cleante din piesa „Bolnavul închipuit” de J-B Moliere, Valentin din piesa „Cei doi tineri din Verona” de Shakespeare, Visătorul din piesa „ Nopţi albe” de F. Dostoievski etc., ne arată o altă faţă a teatrului şi a întămplărilor petrecute în spatele scenei. Cu multă pasiune, reprezentantul echipei teatrale de la Teatrul „Luceafărul” deschide cortina şi ne introduce în tumultul vieţii actorilor, ne povesteşte lucruri inedite, ne arată cealaltă faţă a unor personalităţi cum sunt: K. Stanislavski, Emil Loteanu,Veniamin Apostol etc., precum şi primii săi paşi spre zările albastre.
„Evocări” - o carte plină de întâmplări ale teatrului, de la început si până la replica finală, demonstrează că tot cei bun în om trebuie să triumfe, căci acolo e scânteia: ‘’ Cea mai bună realizare, de care ne bucurăm astăzi, este libertatea. Libertatea visată de atâţia ani, este altfel decât o aşteptam noi. Libertatea pentru noi era un vis, un paradis imaginar. Noi consideram Occidentul ca pe o lume liberă în care se trăia bine, în care toată lumea era fericită. Visam să trăim şi noi aşa, fără să ne întrebăm care sunt costurile acelei vieţi fericite şi frumoase. Atunci nu ne întrebam, iar acum descoperim costurile...
Oricum, democraţia a învins. Exzistă şi realizări: avem o presă liberă, în măsura posibilităţilor, pluralismă paşi importanţi, dar, cu certitudine, vor urma încă mulţi ani grei. Sunt, însă, optimist şi cred că vom ajunge la o viaţă mai bună şi la un trai mai decent. Vorba lui Mihai Codreanu: „Viaţa e o sărbătoare plină de cântece, de jocuri, veselie, de flori,de săruturi, de poezie, de visuri, de amintiri şi de lumină”...

Olga Alerguş.
Săptămâna” 11-06-2010

Grigore Rusu şi ale sale „EVOCĂRI”. Elena Tamazlâcaru. Literatura şi arta. 4 noiembrie 2010.

2012-01-15T12:49:00.001+02:00

Volumul se citeşte uşor...
Actorul şi profesorul universitar Grigore Rusu, maestru emerit al artei, coleg de studii la Moscova, la Şcoala Superioară de Teatru „B. Şciuchin” din Moscova, şi de scenă, ulterior, cu actorul şi regizorul Ion Ungureanu la Teatrul „Luceafărul”, după ce a jucat foarte multe roluri – peste 80 – în tot atâtea spectacole, după ce a îmbrăţişat şi alte profesii adiacente teatrului, cum ar fi cea de actor-pedagog, de formator al tinerilor talente, activând pe parcurs şi ca şef al mai multor catedre la Academia de Muzică, Teatru şi Arte Plastice, cum ar fi Catedrele de regie estradă şi manifestări publice: Arta vorbirii scenice şi canto: Arta actorului şi vorbirea scenică, după ce a scris şi editat manualul „Arta vorbirii” şi alte lucrări metodico-ştiinţifice şi de analiză a fenomenului teatral şi actoricesc, după cele câteva monografii despre stelele teatrului - E.Ureche, V.Cupcea, C.Târţău, „Din conturnii timpului” despre Veniamin Apostol şi „Teatrul – dragostea mea” despre Petru Baracci, iată că scrie şi volumul autobiogtrafic „Evocări” (Chişinău, 2010, în prezentarea lui Valeriu Matei - Revenirea în Itaca). Volumul conţine peste 230 de pagini, ce debutează cu aproape crengiene... amintiri din copilăria petrecută în satul Mândâc, mahalaua „Trei Ileni”, este dotat cu două bogate caiete cu fotografii şi căteva capitole, ce încearcă să cuprindă un zbuciumat destin de actor într-o lume zbuciumată şi ea, într-o perioadă dintr-o istorie complicată, rea, grea şi ingrată. Aşa dar, titlurile de capitole : Prin labirintul vieţii, La Moscova, Primii paşi spre zări albastre, Crearea Teatrului Luceafărul, O nouă etapă a Luceafărului, La teatrul televizat Dialog, Din nou la Luceafărul, La Institutul de Arte. La Bucureşti. Din nou la Institutul de Arte.... Volumul este dotat şi cu o listă a rolurilor interpretate de actor.
Volumul „Evocări” se citeşte uşor şi cititorul se convinge că, de fapt, este vorba de acelaşi minunat şi miraculos fenomen care se numeşte pretutindeni pe glob „ Teatrul-dragostea mea”,chiar dacă este vorba de fiecare dată de alt nume dăruit teatrului, scenei, artei, şi spectacolului. Cât îl priveşte pe autorul volumului, maestrul Grigore Rusu, din ultimile rănduri aflăm şi despre o minunată familie cu trei fiice şi mai mulţi nepoţi. Iar două dintre ele - Steluţa şi Anişoara - au îmbrăţişat profesia tatălui.
Un fragment din carte:
... Marele noroc al acestui grup de tineri şi tinere - Studioul Naţional Moldovenesc - a fost Ana Orocico, conducătorul artistic al cursului, care, fiind şi un mare psiholog, a ştiut să selecteze o echipă de băieţi şi fete talentate. Anna Orocico a selectat şi a închegat o trupă monolită, care avea aptitudini de manifestare în toate genurile teatrale. După componenţă, tinerii actori puteau să valorifice un repertoriu foarte divers. În echipă nu au fost al doilea Ghearghe Rorăraş, sau un alt Mitică Caraciobanu, o a doua Valentina Izbeşciuc sau o a doua Eugenia Todoraşcu... Toţi erau diferiţi şi unici în felul lor, nişte talente originale.
Al doilea mare noroc al acelui grup de tineri şi tinere a fost şi faptul câ ei au nimeriit în şcoala vahtangovistă şi i-au prins încă în viaţă, cei drept, la o vârstă foarte înaintată, pe celebrităţile vahtangoviste, foşti elevi ai lui Vahtangov, care aveau o reputaţie de semizei aproape, precum B.Zahava, A. Orocico, I.Tolcianov, Ţ. Mansurova, L. Şihmatov etc.
Ei făceau parte din acea pătură a intelectualităţii ruse, care îşi făcuse studiile până la revoluţie şi fiecare dintre ei cunoşteau două-trei limbi străine. I Tolcianov care cunoştea franceza şi spaniola, ne spunea că limba noastră - româna - prin intermediul diftongilor şi triftongilor conferă melodiei o muzicalitate frumoasă. „Ascultându-vă dintr-o parte - ne spunea dumnealui - îmi face impresia că ascult un cântec frumos. Şi limbile caucaziene ( la noi învăţau osetini şi cumâci) sunt frumoase,dar caucazienii vorbesc mai mult din gât, aspru şi dur”. Poate că din aceste considerente , când lucram la spectacolul „Nota zero la purtare” de Sava şi Stoinescu, I. Tolcianov ne îndemna sâ vorbim „a la italiano”, adică să ducem gândul pe linia parcursivă în perspectivă, să fim limpezi la minte şi clari în vorbă şi, în acelaşi timp, să avem o volubilitate cât mai mare.
La Arta vorbirii am avut-o în calitate de profesoară pe Tatiana Zaporojeţ. Era o ucraineancă ce se trăgea dintr-o familie de aristocraţi şi, ca să scape de persecuţiile securiştiilor, s-a refugiat în Moscova, perzâdu-i-se urmele. Era de o inteligenţă deosebită, fină şi spontană... Prin intermediul doamnei Zaporojeţ, pe la sfârşitul anilor de studii , toţi posedam deja o pronunţare clară din punctul de vedere al normelor fonetice şi gramaticale, o respiraţie artistică adecvată efortului susţinerii interpretării dramatice, ritmuri variate, în funcţie de stările interioare, de varietate de nuanţe şi registre vocale în debitarea textului în faţa spectatorilor.
Poate că şi din aceste considerente, după ce am venit la Chişinău, scriitorul Aureliu Busuioc, privindu-ne spectacolele de diplomă ne-a zis cu un zâmbet în colţul buzelor,dar şi cu mândrie în adâncul sufletului: „Ca să vezi, ăştea au plecat la Moscova moldoveni, dar s-au întors de acolo români”. A fost o apreciere - surpriză a muncii noastre, dar şi a forţelor doamnei profesoare Tatiana Zaporojeţ, care, din dragoste pentru noi, ne-a învăţat limba.
... Bazându-se pe experienţa irepetabilă a lui Vahtangov, B.Zahava accentua că unul din principalele elemente ale teatrului dramatic este colectivul de actori. Un singur actor, ne spunea dumnealui, chiar dacă e genial, nu poate face un teatru dramatic. El poate fi numit „geniu”, „monstru”, „sacru”, orice, dar numai atât. Pilonul principal al unui teatru dramatic este colectivul. Al doilea element al teatrului dramatic este spectatorul. Actorul trebuie sâ simtă spectatorul, să-l incite, să-i trezească sentimente neîncercate, o viziune proprie asupra realităţii din jur şi să-l îmbie în lumea ireală a frumosului Melpomenei. Al treilea element este educarea şi modelarea viitorului actor în şcoala de teatru.
Şcoala vahtangovistă, afirma B. Zahava, are specificul ei. Dacă la GhITIS conducătorul artistic îşi selectează un grup de tineri şi tinere şi împreună cu asistenţii săi îl cultivă, îl instruiesc până la capăt, apoi la şcoala Vahtangov conducătorul artistic al cursului conlucrează cu toată facultatea. Aici, toţi profesorii de la toate disciplinile au un singur scop - educarea şi modelarea viitorului actor. In unele şcoli de teatru se pregătesc special interpreţi lirici, dramatici, comici etc. Şcoala vahtangovistă pregăteşte actorul universal, care să poată juca în toate genurile de spectacole: comedie, tragedie, dramă, vodevil, farsă.
În procesul studiilor actorul trebuie să-şi perfecţioneze toate mijloacele de expresie. Cu un tipat scenic inert, prost pregătit, nu poţi să transmiţi cele mai sensibile stări sufleteşti.
Unul din criteriile principale în şcoala vahtangovistă este crearea condiţiilor necesare pentru activitate, a posibilităţilor de a crede în cea ce se poate întâmpla cu tine pe scenă. Când actorul nu crede în ceea ce face, apare minciuna. Arta ia naştere numai atunci când apare credibilitatea artistică.
Când se află în scenă - ne accentua regizorul nostru - actorul trebuie să vadă machiajul partenerului, totul aşa cum este, dar să se comporte faţă de aceste obiecte nu aşa cum reclamă ele, ci aşa cum se cere în piesă. De exemplu, dacă ţii în mână o funie,tr ebuie să vezi funia, dar să te comporţi scenic de parcă ai ţine un şarpe.

Arta actorului mizează pe arta dramaturgului şi se inspiră din ea. În piesa dramaturgului personajele sunt redate într-o formă literară, imaginară, iar actorul trebuie să le însufleţească, să le doteze cu chipuri şi caractere, să descopere trăsăturile originale, fireşti şi omeneşti ale chipului redat.
Elena Tamazlâcaru.

Grigore Rusu , profesor universitar, maestru emeri al artei.Fragment din recenta carte EVOCĂRI.Despre teatrul "Luceafărul"

2012-01-15T12:46:00.002+02:00

Ce a însemnat teatrul „Luceafărul”... o erupţie vulcanică... o constelaţie irepetabilă...
Şi totuşi, ce a însemnat Teatrul „ Luceafărul „? O necesitate a timpului sau o întămplare fericită ?
În anii patruzeci ai secolului trecut, se formase un gol în toate domeniile : artă, cultură, ştiinţă etc. Un gol mare, organizat de puterea sovietică prin arestarea şi deportarea intelectualilor din Moldova. Însă natura nu iubeşte goluri artificiale. Odată ce a fost distrusă intelectualitatea anilor patruzeci, dar aceştia făceau parte din generaţia anilor douăzeci, deci tot greul a căzut pe umerii firavi ai generaţiei anilor treizeci, care, în anii patruzeci, trebuiau sâ facâ şcoală, iar în anii cincizeci să-şi urmeze studiile superioare, ca în anii şaizeci să prodică acea erupţie vulcanică de talente în toare domeniile : ştiinţă, cultură, arte, tehnică, medicină etc. Iar generaţia anilor treizeci să fie numită, în tot spaţiul URSS - şestideseatniki, adică şaizeciştii .
Teatrul „Luceafărul” a umplut un mare gol în domeniul artei teatrale. În fruntea orchestrei de muzică populară „Fluieraş” a venit Serghei Lunchevici, care, în scurt timp, a devenit un virtuos lăutar, V.Curbet, venind în fruntea ansamblului de dansuri popuşare „Joc”, a început să monteze hore, sârbe, bătute. I.Burdin a readus acordeonul, care se zicea că este un instrument burghezo-român, la capela „Doina” a apărut V. Garştea, în fruntea orchestrei simfonice - T.Gurtovoi.
Au revenit din Moscova cineaştii E.Loteanu, V.Gagiu, Gh.Vodă, V.Pascaru, pictorii A.David, F.Hămuraru. Tot în acelaşi timp s-au lansat tinerii poeţi: Gr.Vieru, L.Damian, P.Cărare, A.Codru, compozitorul E.Doga, incomparabilul interpret N.Sulac , Iar pe fundalul acestei constelaţii de talente a răsărit ca o stea M.Bieşu - primadona. Or, poate acestea n-au fost o necesitate a timpului ?
Unii scriitori, savanţi, critici de teatru afirmă că prima echipâ a Teatrului „Luceafărul” a fost o constelaţie irepetabilă. Dacă-i aşa, apoi, conform ştiinţelor astrologice, fiecare constelaţie are un număr concret de stele: mari, mici, mai luminoase sau mai puţin luminoase , şi e destul să cadă o singură stea, că integritatea constelaţiei se pierde.
Mult timp prima echipă a Teatrului „Luceafărul” a fost o taină, un miracol.
Actorii teatrelor „ A.Puşkin” şi ”Luceafărul” colaborau împreună la televiziune, radio, Moldova-film şi întotdeauna se spunea: au participat actorii teatrului moldovenesc „A. S. Puşkin” şi actorii teatrului „Luceafărul”.Teatrul „Luceafărul” niciodată nu a fost numit teatrul moldovenesc. Într-o bună zi, regizorul de la Moldova-film dl Plămădeală ne-a declarat că Teatrul „Luceafărul” nu poate fi numit moldovenesc pentru că nu este moldovenesc.Dar ce e? Am întrebat cu toţii. Ce e nu se spune. Taina a rămas taină.
Iată câ într-o bună zi, pe la mijlocul anilor 60, secolul trecut, printr-o decizie a Ministerului Culturii,Teatrul Moldovenesc „A.S.Puşkin”,a rămas aproape fără repertiriu, au fost interzise nu numai piesele autorilir români, ci şi cele traduse în limba română precum ’’ Revizorul ’’ de Gogol, ’’Egor Bulăciov şi alţii ’’de M.Gorki,Romeo şi Julieta de Shakespeare ş.a.Li sa ordonat, cu cât mai repede au să faca traducerea în limba moldovenească, cu atât mai repede au să poată readuce acele spectacole în repertoriu.Se crease o atmosferă ciudată - toată lumea tăcea. Era o tăcere enigmatică.
Cam, în acelaşi timp, vine din Moscova profesorul nostru Iosif Tolcianov şi montează pe scena Teatrului „Luceafărul „ „Autorul moare azi „ de A. Mirodan, dramaturg român, în limba română. La fel toţi tăceau de parcă au luat apă în gură. Tăceau actorii, scriitorii, criticii de teatru, tăceau demnitarii de la minister, de la LIT, de la Cenzură, de la Sovmin, de la CC al Partidului comunist. Mi se părea că am dezlegat enigma tăcerilor şi cât pe ce n-am strigat evrica, dar n-am strigat. M-am dus la Institutul de Arte, mi-am strâns studenţii în jurul meu şi le-am spus - Copii, fiţi atenţi! Acelaşi partid comunist în frunte cu acelaşi I.I.Bodiul, pe scena Teatrului sovietic moldovenesc muzical-dramatic „A.S.Puşkin” propagă moldovenismul, iar pe scena Teatrului „Luceafărul” propagă - românismul. Poate că din aceste considerente veneau la Teatrul „Luceafărul” elevi, studenţi, învăţători, medici, poeţi, scriitori, academiceni.
Tinerii poeţi P. Cărare, care era şi secretarul literar al teatrului, I.Vatamanu, Gr.Vieru, V.Ioviţă, Gh.Vodă, A.Codru şi mulţi alţii se aflau zilnic în incinta teatrului „Luceafărul”, veneau şi cei mai copţi – Vasile Vasilache, Aureliu Busuioc, veneau şi cei doi eroi ai muncii socialiste – Emilian Bucov şi Andrei Lupan, veneau, zic, se aşezau liniştiţi în sală, adulmecau, în tăcere, limba română pronunţată cu o dicţiune impecabilă de către actorii luceferişti, iar după spectacol plecau, tot în tăcere. Era o tăcere atât semnificativă cât şi enigmatică. Cu mult mai târziu, un mare demnitar, mi-a explicat că în Uniunea Sovietică literatura română ( ţară din lagărul socialist ) n-a fost interzisă. Cărţi în limba română puteau fi cumpărate în toate librăriile „Drujba” din Moscova,Kiev,Cernăuţi, Odesa...În Moldova a fost luată, pur şi simplu, o decizie locală. Aşa că lui I.Tolcianov, venit din centru, artist al poporului din URSS, şi, mai ales, deputat al Sovietului Suprem din URSS, cine putea să îndrăznească să-i interzică să monteze un spectacol pe baza unei piese a unui dramaturg dintr-o ţară a lagărului socialist. Nimeni n-a îndrăznit nici să caşte gura, nu încă să mai spună vrun cuvânt. Dar... a fost luată o decizie locală...
Nu o singură dată am fost întrebat, care sunt aspectele comunicării şi aspectele artistice folosite de către actori în anii *60, *70 ai secolului trecut şi cele folosite acum? Noi am trăit şi activat în epoca socialismului dezvoltat, când, deşi exista un mic dezgheţ hruşciovist, cenzura şi odiosul LIT erau foarte vigilenţi. Noi, când nu reuşeam să ne exprimăm direct şi concret, căutam diferite subtexte, nuanţe, aspecte şi subtilităţi. Cuvântul pentru noi era îmbrăcămintea gândurilor şi ideilor. Cuvântul era partea vizibilă a aisbergului, iar subtextul - partea invizibilă. Spectatorii veneau la teatru nu numai să asculte ce vorbesc actorii pe scenă, ci şi ce se subânţelege prin cele rostite pe scenă.
Acum teatrele îşi joacă spectacolele în epoca democraţiei şi libertăţii cuvântului. Actorii vorbesc liber şi deschis. Iar odată cu deschiderea graniţilor, a început o imensă migraţie a colectivelor teatrale prin toate ţările europene şi nu numai. Teatrul „Guguţă”a fost în turneu în insula Taiwan, iar Teatrul „E.Ionesco” - în Japonia, Teatrul „ Luceafărul” - în Turcia, Albania , Egipt, România, Belarusi şi în alte ţări. Migraţia teatrală, dar şi necunoaşterea limbilor, obligă colectivele teatrale să caute noi mijloace de comunicare şi expresie : plastică, mişcare, dans.
Eu salut căutarea noilor mijloace de expresie, dar nu pot accepta excluderea celui mai important mijloc de comunicare artistică - cuvântul. De altfel, K, Stanislavski, pe timpuri, a cucerit Europa şi America anume prin forţa cuvântului şi expresia artistică a cuvântului. Eu sunt adeptul formulei clasice - conţinut-formă. Adică, autorul ne dă conţinutul, iar noi, actorii, împreună cu regizorul, să-i găsim o formă mai contemporană, mai actuală.
Şi totuşi, luceferiştii şi-au onorat misiunea :„Luceafărul” a fost o pepenieră de actori, dintre care au crescut trei regizori - I.Ungureanu, I. Şcurea, I. Todorov. Luceferiştii au pus umărul şi la dezvoltarea şcolii teatrale din republică – V.Grigoriev şi Gr.Rusu au ajuns profesori uniuversitari.
Acum Teatrul „Luceafărul”, în frunte cu B.Focşa, prin diferite experimente lăudabile, îşi caută propriile mijloace de expresie şi comunicare, făcând schimb de experienţă cu alte teatre din lume, prin turneele lor la festivalurile internaţionale. Nu ne rămâne decât să le dorim succese, dârzenie artistică şi să ducă mai departe gloria „Luceafărului” de altă dată.

REPERTORIUL Ianuarie 2012

2012-01-05T09:36:00.001+02:00

Începutul spectacolelor ora 17:00
19 (j) „Ciuleandra” după L. Rebreanu
20 (v) „Questa e la vita dolce?...” de Gh. Urschi
22 (d) „Opera de trei parale” după B. Brecht
26 (j) „Mascarada” de M. Lermontov
27 (v) „O istorie din cartierul de vest”de A. Laurents
29 (d) „Luceafărul” după M. Eminescu

Spectacole pentru copii:
Începutul spectacolelor ora 12:00

22 (d) „Crăiasa zăpezii” după H. C. Andersen
29 (d) „Aladin” după „O mie şi una de nopţi”regia S. Focşa

Premieră !!! 20 Decembrie 2011

2011-12-13T14:17:00.000+02:00

„Fata Fabei şi Fata Moşneagului” după Ion Creangă
orele >10:00 , 12:00 ,14:00

La TEATRUL "LUCEAFĂRUL" din Chişinău.

Repertoriul : DECEMBRIE 2011 . teatrul " Luceafărul" din Chişinău

2011-11-25T10:41:00.001+02:00

Decembrie 2011
02 (v) „Ciuleandra” după L. Rebreanu
04 (d) „Questa e la vita dolce?...” de G. Urschi
08 (j) „Livada cu Vişini” de A. P. Cehov
09 (v) „Câinele grădinarului” de Lope de Vega
11 (d) „O istorie din cartierul de vest” de A. Laurents
15 (j) „Cabaret Jacksonville” regie B. Focşa
Începutul spectacolelor ora 17:00

Spectacole pentru copii:
Începutul spectacolelor ora 12:00
04 (d) „Motanul încălţat” după Ch. Perrault
11 (d) „Crăiasa zăpezii” după H. C. Andersen

Repertoriul lunii NOIEMBRIE . teatrul "Luceafarul" Chisinau.

2011-10-28T09:43:00.001+03:00

Începutul spectacolelor ora 17:00

03 (j) „Ciuleandra” după L. Rebreanu
04 (v) „Questa e la vita dolce?...” de G. Urschi
06 (d) „Romeo şi Julieta” după W. Shakespeare
10 (j) „Câinele grădinarului” de Lope de Vega
11 (v) „Mascarada” de M. Lermontov
13 (d) „O istorie din cartierul de vest” de A. Laurents
17 (j) „Câinele grădinarului” de Lope de Vega
18 (v) „Principesa Turandot” de Carlo Gozzi
20 (d) „Opera de trei parale” după B. Brecht
24 (j) „Luceafărul” după M. Eminescu
25 (v) „Câinele grădinarului” de Lope de Vega
27 (d) „Omul cel bun din Sîciuan” după B. Brecht

Spectacole pentru copii:
Începutul spectacolelor ora 12:00

06 (d) „Aladin” după „O mie şi una de nopţi”
regia S. Focşa
13 (d) „Vrăjitorul din Oz” după L. Frank Baum
20 (d) „Prinţesa şi porcarul” după H. C. Andersen
27 (d) „Motanul încălţat” după Ch. Perrault

GRIGORE RUSU ''Revenirea în Itaca''

2011-10-06T12:36:00.005+03:00

Profesorul universitar Grigire Rusu ştie a zugrăvi prin cuvinte imaginea unor întîmplări ale trecutului, faptele personalităţilor care au marcat istoria culturii şi spiritualităţii noastre în ultima jumătate de veac.
Generaţia , a cărei copilărie a fost traumatizată de cea de-a doua conflagraţie mondială, a fost cea care în anii 60 ai secolului trecut a pus începutul unui ireversabil proces de revenire a culturii noastre la normalitate, adică la tradiţiile perioadei interbelice.
Scriitorii au reuşit să reintroducă în procesul educaţional operele marilor clasici ai literaturii române şi să trimită în urna de gunoi a istoriei "cuvântelnicele" agramate prin care se încerca impunerea unei artificiale "limbi papagaliceşti" drept normă literară, compozitorii au reimpus în conştiinţa publică muzica nepereche a lui Ciprian Porumbescu şi George Enescu, pictorii au revenit la criteriile valorice impuse cândva de Nicolae Grigirescu şi Ştefan Luchian, reactualizate de Corneliu Baba sau George Apostol, iar în viaţa teatrală crearea la Chişinău a Teatrului "Luceafărul" şi prestaţia remarcabilă a echipei acestui templu al Melpomenei au iluminat conştiinţa artistică a câtorva generaţii, devenind în timp un reper sigur şi un model demn de urmat.
Reprezentant al acestei echipe teatrale , maestrul Grigore Rusu o evocă în paginiile cărţii sale "Evocări", cu pasiunea şi ataşamentul celui care, înfrutînd vicisitudinile vremii, înstrăinarea şi exilul interior, doreşte cu tot dinadinsul să revină la Itaca. E o reîntoarcere nostalgică şi dureroasă , aidoma celeia biblicului fiu risipitor, fiindcă implacabila trecere a timpului , i-a trecut pe celălat tărîm al Stixului pe mulţi dintre cei care au fost înaintemergatorii, cititorii, evocaţi cu har de profesorul universitar Grigire Rusu, în cărţile care le-a scris în ultimile decenii. E o revenire matură, plină de înţelepciune, o readucere în cunoştinţa întîmplărilor,evenimentelor şi faptelor ce au devenit istorie.Înutru iluminarea trecutului, mai bună cunoaştere a prezentului şi a asumarea conştientă responsabilă a viitorului.

V. Matei

Grigore Rusu.

2011-10-06T12:23:00.002+03:00

Grigore Rusu, profesor universitar al Academiei de Muzică, teatru şi Arte Plastice, maestru emerit al artei, unul din fondatorii teatrului "Luceafarul" din Chişinău., reflectă câteva evenimente cruciale prin care a trecut generaţia anilor 30, anii de şcoală, studiile la Şcoala Superioară de Teatru "B. Şciukin" din Moscova, metodologia profesorilor A. Orociko, I.Tolcianov, B.Zahava, crearea Teatrului "Luceafărul", rolurile interpretate şi repertoriul teatrului, turneul la Teatrul din Kremlin, stagierea la Bucureşti.
Din 1966 a început activitatea pedagogică participând la crearea Facultăţii "Arte dramatice" 1989, ajugând şef catedră "Regie estradă şi manifestări publice" 1990, şef catedră "Arta vorbirii scenice şi canto" 1992, şef catedră "Arta actorului şi vorbirea scenică"1998, a scris şi publicat manualul "Arta vorbirii", monografii despre marii actori ai timpului "E. Ureche", "V.Cupcea", "C.Târţău", "Din coturnii timpului"(V. Apostol), Petru Baracci, "Teatru - dragostea mea" , lucrări metodico- ştiinţifice şi analitice impunându-se prin muncăasiduă.

N.Bătrânu

S-a deschis stagiunea la Teatrul "Luceafărul" din Chişinău!

2011-10-04T17:02:00.000+03:00

Repertoriul

Octombrie 2011

01 (s) „Câinele grădinarului” de Lope de Vega
02 (d) „Câinele grădinarului” de Lope de Vega
06 (j) „Câinele grădinarului” de Lope de Vega
13 (j) „Câinele grădinarului” de Lope de Vega
16 (d) „Livada cu vişini” de A. P. Cehov
20 (j) „Opera de trei parale” după B. Brecht
21 (v) „Mascarada” de M. Lermontov
23 (d) „Romeo şi Julieta” după W. Shakespeare
27 (j) „Luceafărul” după M. Eminescu
28 (v) „Questa e la vita dolce?...” de Gh. Urschi
30 (d) „Ciuleandra” după L. Rebreanu

Începutul spectacolelor ora 18:00

Spectacole pentru copii: ora 12:00

09 (d) „Aladin” după „O mie şi una de nopţi”
regia S. Focşa
16 (d) „Piciul şi Carlson” după A. Lindgren
23 (d) „Motanul încălţat” după Ch. Perrault
30 (d) „Prinţesa şi porcarul” după H. C. Andersen

2011-07-12T13:05:00.001+03:00

,,Actoria este cea mai spirituală dintre profesii pentru simplul motiv că actorul trebuie să se afle într-o stare paradoxală: el s-a identificat cu personajul pe care îl interpretează, dar cu toate acestea a rămas un privitor."- Osho

Repertoriul lunii IUNIE 2011, la Teatrul LUCEAFARUL

2011-06-02T11:23:00.001+03:00

ÎNCHIDEREA STAGIUNII
05 (d) „Piciul şi Carlson” după A. Lindgren, ora 12:00
16 (j) „Opera de trei parale” după B. Brecht ,ora 18:00

Repertoriul la Teatrul " LUCEAFARUL" : MAI 2011

2011-05-04T10:35:00.002+03:00

05 (j)„Ciuleandra” după L. Rebreanu , ora 18:00
06 (v)„Testamentul I ” de Gh. Urschi, ora 18:00
08 (d)„Motanul încălţat” după Ch.Perrault, ora 12:00 ;
„Questa e la vita dolce?..” de Gh. Urschi, ora 18:00
12 (j)„Omul cel bun din Sîciuan” după B. Brecht, ora 18:00
13 (v)„Opera de trei parale” după B. Brecht, ora 18:00
15 (d)„Piciul şi Carlson” după A.Lindgren, ora 12:00 ;
„Testamentul I ” de Gh. Urschi, ora 18:00
19 (j)„Mascarada” de M. Lermontov, ora 18:00
20 (v)„Cabaret Jacksonville” de B. Focşa , ora 18:00
22 (d)„Prinţesa şi porcarul” după H.C.Andersen, ora 12:00;
„HAOS” după Robert Thomas, ora 18:00
26 (j)„Livada cu vişini” de A. P. Cehov, ora 18:00
27 (v)„Principesa Turandot” de Carlo Gozzi, ora 18:00
29 (d)„Aladin” după „O mie şi una de nopţi”, ora 12:00 ;
„Opera de trei parale” după B. Brecht, ora 18:00

Repertoriul de la Teatrul "Luceafarul", din Chisinau.LUNA APRILIE

2011-04-11T08:45:00.002+03:00

01 (v) „Questa e la vita dolce?..” de Gh.Urschi, ora 18:00
03 (d) „Motanul încălţat” după Ch. Perrault, ora 12:00 ;
„Testamentul I ” de Gh. Urschi, ora 18:00
07 (j) „Cabaret Jacksonville” de B. Focşa, ora 18:00
08 (v) „Opera de trei parale” după B. Brecht, ora 18:00
10 (d) „Aladin” după „O mie şi una de nopţi”, ora 12:00;
„Ciuleandra” după L. Rebreanu, ora 18:00
14 (j) „Mascarada” de M. Lermontov, ora 18:00
15 (v) „Omul cel bun din Sîciuan” după B. Brecht, ora 18:00
17 (d) „Vrăjitorul din Oz” după L. Frank Baum, ora 12:00;
„HAOS” după Robert Thomas, ora 18:00
28 (j) „Principesa Turandot” de Carlo Gozzi, ora 18:00
29 (v) „Livada cu vişini” de A.P. Cehov, ora 18:00

Grigore Rusu. A trăi cu şi prin artă .

2011-04-09T10:23:00.001+03:00

Grigore Rusu, actor, regizor, pedagog, cercetător ştiinţific, istoric teatral, autor de monografii şi studii.

Face parte din cohorta generoasă a şaizeciştilor, dar care au rămas în timp permanent contemporani activi pînă în ziua de astăzi, sensibili la culoarea vremilor, mai posedînd percepţia de a diferi fragmentele de timp trăite. Chiar dacă domnia sa intuitiv, din ani devremi, a acceptat, cu nevinovate motivări sentimentale sau cvaziromantice, teatrul, acesta, în multitudinea faţetelor sale sesizate în ani, i-a devenit destin pe care protagonismul nostru vreme de 50 de ani, fericit, îl slujeşte, indiferent de vicisitudini. Altfel zis, utilizînd o formulă actoricească din metodologia creării chipului scenic, Gr. Rusu n-a făcut altceva decît, onest şi responsabil, să trăiască, să creeze, să se bucure în condiţiile propuse de viaţă în timp. Şi a reuşit. Graţie naturii sale: curioasă, muncitoare, modestă, domoală, ţărăneşte înţeleaptă. Silit să abandoneze scena teatrului „Luceafărul”, fiind unul din fondatorii egali ai acestuia, Gr. Rusu se duce la teleteatrul „Dialog” (unicul teleteatru în toată URSS, condus de Gheorghe Siminel, absolvent al Institutului de Teatru şi Cinema din Leningrad, promoţia anului 1952). Cînd, consecinţă a deformaţiilor sociale şi morale, teleteatrul este interzis, Gr. Rusu revine la alma mater unde la acea oră se lucra mult (cel puţin patru premiere pe an). Rusu era suficient solicitat în roluri, avea parteneri de scenă cu care juca uşor şi inspirat. Era timpul cînd cele audiate de la profesorii de altă dată, mari personalităţi ale artei teatrale universale, să fie verificate, personalizate practic, experimentate cu finalităţile de rigoare. Pas cu pas, spectacol cu spectacol actorul pătrunde adevăruri ce-i deveneau legi de conduită în pedagogia şi metodologia muncii actoriceşti: opera dramaturgică îi solicită actorului analize munuţioase cu permanente reveniri la detalii caracteristice eroului, acestea la rîndul lor pot fi vereficate doar prin multiple „situaţii propuse” de actor, regizor; actorul e dator să-şi perfecţioneze permanent mijloacele de expresie, antrenîndu-şi la maximum atenţia, precum şi modul de distribuire a ei în scenă, să-şi antreneze muşchii subordonîndu-i disciplinei mintale. Nu poate fi ignorată exercitarea şi fortificarea memoriei, imaginaţiei şi fanteziei creative, a improvizaţiei după text sau din imaginaţie. În acelaşi prim rînd stă necesitatea dezvoltării spiritului de observaţie subtilă, pătrunderea psihologică a situaţiilor şi, fireşte, vorbirea, rostirea, intonaţia, tonul, ritmul, pentru că limbajul, vorbirea scenică e unicul instrument de comunicare activă a actorului cu spectatorul. Aceste şi multe alte adevăruri perene despre arta actorului dl Gr. Rusu le-a descoperit şi le-a posedat, jucînd circa 80 de roluri, preponderent secundare, dar memorabile şi de esenţă, cum ar fi Scîrţu şi Spiruc în spectacolul „Pămînt” („Pe-un picior de plai” de Ion Podoleanu în regia lui Sandri-Ion Şcurea, distins cu Premiul de Stat), sau Geon în „Lizi Mak-Key” (de J. P. Sartre în regia lui Gh. Siminel), sau I. Bodiu în filmul lui M. Kalik „Ani şi filme” (studioul cinematografic „M. Gorki”). Emoţiile trăite, gîndurile gîndite, impasurile învinse, fondalul social-moral în care se perindau evenimente particulare şi general publice şi-au găsit reflectare în cartea „Evocări” (Chişinău 2010). Cu cît mai multe era antrenat Grigore Rusu în spectacole, cu cît mai multe-i erau lecturile, cu atît mai mult simţea necesitatea de a cunoaşte teatrul moldovenesc spre demnitatea lui Gr. Rusu care a fost şi rămâne unicul ce a ştiut şi a apreciat situaţia dramatică, mai corect, lipsa teatrologiei în procesul teatral moldovenesc. Pentru a umplea cumva golul, scrie şi publică una după alta monografiile „Eugeniu Ureche”, „Valeriu Cupcea”, „Constanţa Tîrţău”. Observaţi că activînd în teatrul „Luceafărul”, Grigore Rusu cercetează şi se expune creaţiei scenice a celor din Teatrul Naţional, nu mai puţin original, ba chiar original şi durabil prin personalităţile sale artistice. Şi încă un motiv, Rusu era în contact amplu cu societatea, atît citadină, cât şi rurală nu numai prin spectacole şi deplasări. Analiza spectacolului, a măiestriei unui sau altui actor putea fi obiectivă, profundă, credibilă numai raportată la întreg procesul teatral din Moldova, mai mult, raportată la situaţia morală, politică, aşa cum arta teatrală, mentalitatea artistului, deşi independente şi integre, nu erau libere.
Între timp, cu regret o spunem, după plecarea, nu fără vină, din teatru a regizorilor Nadejda Aroneţkaya, Ion Ungureanu, Sandri Ion Şcurea, după destrămarea „troicăi” regizorale, atmosferă de creaţie nu era nici într-un fel posibilă. Un şir de actori, printre care Marica Balan, Dumitru Fusu, Vladimir Zaiciuc, Vera Grigoriu, Victor Ignat, Anatol Rusu ş.a. au abondonat teatrul. Aici trebuie să spun că Grigore Rusu a moştenit de la părinţi o viziune decentă despre om şi viaţa lui. De aceea nu prea da ghes cafenelelor, nu sta la taclale de mahala şi chiar fusese etichetat de colegi cu „intelectualul Rusu”. Fie că se făcuse vinovat de ceva concret, fie că cineva avuse grijă să-l toarne la instituţii de frică, într-o bună zi se vede „eliberat pentru absenţa nemotivată de la srviciu”. Ce-i drept, nu înainte de sărbătoarea sa de 50 de ani, dintre care 26 de ani fusese consacraţi „Luceafărului”.
De atunci şi pînă în prezent, timp de alţi 25 de ani educă la Academia de Teatru specialişti în materie de teatru, a editat alte două monografii despre regretaţii Veneamin Apostol („Din coturnele timpului”) şi Petru Baracci, reeditează, completînd cele vechi, elaborează lucrări metodice, scrie manuale, adună materiale noi pentru cursurile dumisale. Cărţile editate conţin comentarii vaste şi cuprinzătoare. Cu ele poţi reconstitui istoria evolutivă a teatrului moldovenesc. Şi ca un gospodar, fiu demn de părinţii săi, Grigore Rusu spre cea de-a 75-a sa aniversare şi-a făcut ca şi alte dăţi, un frumos cadou, adunînd în pomenitele deja „Evocări” biografia sa de om, actor, reprezentant al culturii naţionale moldoveneşti. Nouă ne rămîne să ne bucurăm de viaţa frumoasă pe care o trăieşte domnul Grigore Rusu, să-i urăm încă mulţi ani, încă multe monografii inspirate, aşa cum, zău, teatrul moldovensc are mulţi, foarte mulţi artişti talentaţi, a căror trudă scenică poate fi materializată într-o carte.

Marti, 05 Aprilie 2011 19:19 MOLDOVA SUVERANA

Festivalul şcolilor de teatru!

2011-04-01T15:25:00.003+03:00

În perioada 4-9 aprilie 2011, la Chișinău, va avea loc Prima Ediţie a Festivalului Internaţional al Şcolilor de Teatru ”Classfest”. În cadrul Festivalului vor participa şcolile teatrale din Bucureşti, Târgul Mureş, Iaşi, Kiev, Tibilisi cât şi din R. Moldova

4 aprilie 2011
17.30 - Teatrul Republican Luceafarul: recital muzical
18.00 - Teatrul Republican Luceafarul: deschiderea Festivalului
18.30 - Teatrul Republican Luceafărul: spectacolul „Calandria”, Chișinău, RM

5 aprilie 2011
10.00 - Teatrul Republican de Păpuşi Licurici: expoziţie
11.00 - Teatrul Republican de Păpuşi Licurici: spectacolul „O scrisoare pierdută”, Iași, România
15.30 - Teatrul Rrepublican Luceafărul: spectacolul ”Gaiţele”, Târgu Mureș, România
18.00 - Teatrul Municipal Satiricus, I.L.Caragiale , spectacolul „Bacantele”, Cluj-Napoca, România

6 aprilie 2011
11.00 - Teatrul Republican de Păpuşi Licurici, „Geneze” – spectacol de teatru de umbre, Iași, Romînia
15.30 - Teatrul Republican Luceafărul, spectacolul „D-ale carnavalului”, Chișinău, RM
18.00 - Teatrul Republican de Păpuşi Licurici, spectacolul „Menageria de sticlă”, Tbilisi, Georgia

7 aprilie 2011
9.00 - Academia de Muzică,Teatru şi Arte Plastice, Atelier de creaţie „Actorul şi expresia corporala”, Chişinău, RM
10.00 - Academia de Muzică,Teatru şi Arte Plastice, sala Senatului
15.30 - Teatrul Ginta Latină, spectacolul „Om şi gentilom”, Chişinău, RM
18.00 - Teatrul Dramatic rus de Stat A.P.Cehov, spectacolul „TragiDrameDia”, Kiev,Ucraina
22.00 - Academia de Muzică,Teatru şi Arte Plastice

8 aprilie 201111.00 - Teatrul Municipal de Păpuşi Guguţă, spectacolul „Taina Inelului”, Chișinău, RM
13.00 - Teatrul Naţional Mihai Eminescu, spectacolul „Dragă Elena Sergheevna”, Minsk, Belarus
17.30 - Teatrul Republican de Păpuşi Licurici, recital muzical
18.00 - Teatrul Republican de Păpuşi Licurici, spectacolul „Pa-Dam, Pa-Daam!”, Bucureşti, România
20.00 - Teatrul Republican de Păpuşi Licurici, închiderea Festivalului

Celine Dion in Las Vegas, 15 martie 2011

2011-03-17T12:48:00.008+02:00

Celine Dion ne va onora timp de 3 ani cu o serie de concerte in Las Vegas.Marele eveniment a a vut loc pe 15 martie 2011.
Poftim citeva video-uri de la deschiderea Show-ului.

Repertoriul pe luna MARTIE la Teatrul "Luceafarul" din Chisinau

2011-03-09T11:15:00.003+02:00

03 (j) „HAOS” după Robert Thomas , ora 18:00
04 (v) „Questa e la vita dolce?..” de Gh.Urschi, ora 18:00
06 (d) „Motanul încălţat” după Ch. Perrault, ora 12:00 ;
„LUCEAFĂRUL” după M. Eminescu, ora 18:00
10 (j) „LUCEAFĂRUL” după M. Eminescu, ora 18:00
11 (v) „Livada cu vişini” de A. P. Cehov, ora 18:00
13 (d) „Crăiasa Zăpezii” după H. C. Andersen , ora 12:00 ;
„Ciuleandra” după L. Rebreanu , ora 18:00
17 (j) „Opera de trei parale” după B. Brecht, ora 18:00
18 (v) „Principesa Turandot” de Carlo Gozzi, ora 18:00
20 (d) „Aladin” după „O mie şi una de nopţi”, ora 12:00 ;
„HAOS” după Robert Thomas, ora 18:00
24 (j) „Mascarada” de M. Lermontov, ora 18:00
25 (v) „Cabaret Jacksonville” de B. Focşa, ora 18:00
27 (d) „Prinţesa şi porcarul” după H.C.Andersen, ora 12:00 ;
„Omul cel bun din Sîciuan” după B.Brecht, ora 18:00
31 (j) „Opera de trei parale” după B. Brecht, ora 18:00

Repertoriul pentru luna FEBRUARIE 2011 "Teatrul LUCEAFARUL"

2011-02-04T13:30:00.004+02:00

03 (j) „Livada cu vişini” de A.P. Cehov, ora 17:00
04 (v) „Romeo şi Julieta” după William Shakespeare, ora 17:00
06 (d) „Crăiasa Zăpezii” după H.C. Andersen, ora 12:00 ;„LUCEAFĂRUL” după M.Eminescu, ora 17:00
10 (j) „Principesa Turandot” de Carlo Gozzi, ora 17:00
11 (v) „Opera de trei parale” după B. Brecht, ora 17:00
13 (d) „Aladin” după „O mie şi una de nopţi”, ora 12:00 ;„Questa e la vita dolce?..” de Gh.Urschi, ora 17:00
17 (j) „Testamentul I ” de Gh. Urschi, ora 17:00
18 (v) „Cabaret Jacksonville” de B.Focşa, ora 17:00
20 (d) „Prinţesa şi porcarul” după H.C.Andersen,ora 12:00 ;„Ciuleandra” după L.Rebreanu, ora 17:00
24 (j) „Omul cel bun din Sîciuan” după B.Brecht, ora 17:00
25 (v) „Mascarada” de M.Lermontov, ora 17:00
27 (d) „Crăiasa Zăpezii” după H.C. Andersen, ora 12:00 ;„HAOS” după Robert Thomas, ora 17:00

Repertoriul pentru luna IANUARIE , "Teatrul LUCEAFARUL"

2011-01-05T14:42:00.004+02:00

16 ianuarie : "Luceafărul" , ora 17:00 ; "Prinţesa si Porcarul" , ora 12:00
20 ianuarie :"Livada cu vişini", ora 17:00
21 ianuarie : "Romeo şi Julieta" , ora 17:00
23 ianuarie : "Principesa Turandot" , ora 17:00 ; "Prinţesa şi Porcarul" , ora 12:00
27 ianuarie : "Omul cel bun din Siciuan" , ora 17:00
28 ianuarie : " Mascarada", ora 17:00
30 ianuarie : "Testamentul 1" , ora 17:00 ; "Crăiasa Zăpezilor" , ora 12:00

LA MULŢI ANI!!!

2011-01-02T16:08:00.001+02:00

La Mulţi Ani, 2011!!!!!!!!!
Să aveţi un an cît mai prosper!!!!

2010-12-25T08:16:00.000+02:00

Crăciun Fericit!!!! Să aveţi parte de daruri frumoase!!!!!

„Omul cel bun din Sîciuan” după B.Brecht , regie B.Focşa

2010-12-16T12:34:00.003+02:00

Piesa “Omul cel bun din Sîciuan” conturează o viziune morală prin mijlocirea unor legende chineze şi realităţii din China, intrată în sfera capitalismului: o bunătate, care se apără tocmai pentru a afirma această valoare şi a nu-i vedea anulate efectele.

Eroina piesei, tânăra Şen-De, binecuvântată de zei pentru că i-a găzduit cu generozitate, este silită să-şi dedubleze firea pentru a se feri de exploatare chiar şi din partea celui care ar trebui să-i fie ataşat şi recunoscător pentru fapta bună şi care dimpotrivă, o decepţionează.

Astfel, zeii o înştiinţează că măcar o zi pe săptămână în loc să fie bun, omul trebuie să fie vigilent. Povestea duioasă şi ironică într-o Chină de fantezie ca la Carlo Gozzi ajunge prin durerea, tulburarea, încrederea şi speranţa eroinei la un apolog făţiş, dar nu mai puţin convingător şi substanţial în adevărul său.

Conturul subtil al figurilor nu împiedică reprezentarea cruzimii egoismelor, amărăciunea unor constatări obiective asupra caracterului omului.

Premiu “Pentru cel mai bun regizor”,
Premiu “Pentru cea mai bună performanţă de grup”

„Omul cel bun din Sîciuan” după B.Brecht
Regie - Boris Focşa

Echipa de Creaţie:

Regie - Boris Focşa
Expresie corporală şi
selecţie muzicală - Victoria Bucun
Scenografie - Adrian Suruceanu
Costume - Vitalie Vasilachi

DISTRIBUŢIE:

Vang – sacagiu - Iulian Ursu, Vlad Isac
Şen De ( tot ea, travestită în verişorul Şui Ta ) - Stela Focşa
Iang Sun - aviator fără slujbă - Dumitru Acriş
Doamna Iang - Nina Doni
Primul Zeu - Avelin Tabarcea
Al doilea Zeu - Veaceslav Mereuţă
Costumul - Vlad Isac, Croitoru Ruslan
Văduva Şin - Tatiana Băcescu
Mi Tsu - proprietăreasă - Ana Rusu
Şu Fu - bărbier - Sergiu Plîngău
Copilul din vis - Nicoli Focşa

"Evocari" de Grigore Rusu

2010-11-19T13:13:00.000+02:00

O carte despre actorii care, acum 60 de ani, au fondat Teatrul „Luceafărul”

La Tipografia Centrală din Chişinău a apărut volumul „Evocări” semnat de Grigore Rusu, profesor universitar la Academia de Muzică, Teatru şi Arte Plastice, maestru emerit al artei, unul dintre fondatorii Teatrului „Luceafărul”.

Construită pe repere biografice, aşa cum menţionează într-o succintă prezentare criticul Nicolae Bătrânu, cartea reflectă câteva evenimente cruciale prin care a trecut generaţia anilor treizeci (din care face parte şi dumnealui), anii de şcoală, studiile la Şcoala Superioară de Teatru „B. Şciukin” din Moscova, metodologia profesorilor Ana Orociko, Boris Zahava, Iosif Molcianov, crearea Teatrului „Luceafărul”, actorii, rolurile interpretate şi repertoriul teatrului, turneul la Sala Palatului din Kremlin, stagii la Bucureşti.

Partea cea mai consistentă a cărţii o constituie capitolele despre crearea Teatrului „Luceafărul”. Acesta a fost fondat de către prima promoţie de actori moldoveni ai Şcolii Superioare de Teatru „B. Şciukin” de pe lângă Teatrul „Vahtangov” (1955-1960), şcoală condusă de artista poporului din URSS, profesoara Ana Orociko. Potrivit prefaţatorului cărţii, scriitorul Valeriu Matei, crearea la Chişinău a Teatrului „Luceafărul” şi prestaţia echipei acestui templu al Melpomenei au iluminat conştiinţa artistică a câteva generaţii, devenind, în timp, un reper sigur şi un model demn de urmat. Iar la întoarcerea celor 20 de actori de la Moscova, după spectacolele de diplomă prezentate pe scena Teatrului rus „A. P. Cehov”, scriitorul Aureliu Busuioc, admirându-le dicţiunea, pronunţarea şi melodia intonaţiei specifică limbii române, a declarat că „au plecat la Moscova moldoveni, dar s-au întors români”.

Spectacolele „Flori de câmp” şi „Costumul de nuntă”, îşi aminteşte autorul, au fost prezentate la Chişinău pe 26-27 iunie 1960. A doua zi, scriitorul Vasile Vasilache scria în ziarul „Moldova Socialistă”: „Sunt douăzeci: Maria Balan, Vera Grigoriev, Nina Doni, Vladimir Zaiciuc, Valentina Izbeşciuc, Dumitru Caraciobanu, Vasile Constantin, Nina Mocreac, Ecaterina Malcoci, Anatol Pogolşa, Gheorghe Rotăraş, Anatol Rusu, Grigore Rusu, Eugenia Todoraşcu, Ilie Todorov, Ion Ungureanu, Dumitru Fusu, Ion Horea, Ion Şcurea, Pavel Iaţcovschi. Aceste nume le veţi citi în curând pe afişele noului teatru al tineretului, fondat zilele acestea la Chişinău”.

Fiind încă în ultimul an de studii, Studioul moldovenesc de la „Şciukin” a participat, cu aceleaşi spectacole, la Decada literaturii şi artei moldoveneşti de la Moscova. Presa moscovită şi cea unională au publicat mai multe articole elogioase, numind studioul „Moskovski 23-i” (al 23-lea din Moscova), subliniind, în primul rând, distribuţia excelentă. Vorba e că, în 1960, în Moscova activau 22 de teatre, iar studioul moldovenesc, fiindcă nu avea nume, a fost numit „Moskovski „23-i”.

„Despre colegii mei, parteneri de scenă, pot spune numai cuvinte frumoase şi de laudă”, afirmă autorul, dar, în acelaşi timp, nu trece peste problemele pe care le-au avut aceştia, aflându-se în vizorul demnitarilor comunişti de atunci, care, între alele, l-au făcut să plece din teatru pe regizorul-şef, ex-ministrul Culturii de azi, Ion Ungureanu. Altminteri, cartea te captivează de la primele pagini, fiind bazată pe amintiri, dar şi pe documente de epocă.

Grigore Rusu a mai participat la crearea Facultăţii de Artă Dramatică a Institutului de Arte, a publicat monografii despre actori („Eugeniu Ureche”, „Valeriu Cupcea”, „Constanţa Târţău”, „Veniamin Apostol („Din coturnii timpului”), „Petre Baracci”, manualul „Arta vorbirii”, lucrări metodice şi analitice. În calitate de cadru didactic, a creat trei catedre pe care le-a condus consecutiv - Catedra de regie, cea de artă a vorbirii scenice şi canto, precum şi Catedra actorului şi vorbirea scenică.

Timpul 2010

„Luceafărul” – 50 de ani de istorie a teatrului

2010-11-15T10:08:00.000+02:00

Cu o istorie care a dat naştere la multe mituri şi legende, adulat sau contestat, Teatrul Republican „Luceafărul” marchează în acest an jumătate de secol de activitate.

Povestea „luceferiştilor” a început în 1960, odată cu revenirea de la Moscova a 20 de tineri frumoşi, talentaţi şi curajoşi, şcoliţi la celebra şcoală rusească de teatru „Şciukin”, după estetica lui Vahtangov, care aveau să revoluţioneze arta teatrală din Republica Moldova.

„Intrigă şi iubire”, montat în 1965 la „Luceafărul” de Ion Ungureanu şi Sandri Ion Şcurea, pare să fie titlul care defineşte cel mai bine stările între care a oscilat teatrul de-a lungul timpului.

Ion Ungureanu, Sandri Ion Şcurea, Dumitru Caraciobanu, Vladimir Zaiciuc, Grigore Rotăraş, Grigore Rusu, Anatol Rusu, Pavel Iaţcovschi, Anatol Pogolşa, Ion Gore, Ilie Todorov, Dumitru Fusu, Maria Bălan, Valentina Izbeşciuc, Nina Mocreac, Nina Doni, Ecaterina Malcoci, Eugenia Todoraşcu, Vera Grigorieva, Vasile Constantin - 20 de tineri frumoşi şi talentaţi, proaspăt întorşi de la Moscova, în 1960, aveau să scrie un nou capitol în istoria teatrului moldovenesc, cel mai luminos şi mai glorios (dacă ar fi să utilizăm, fără eufemism, limbajul adecvat acelei perioade). A fost generaţia care a scăpat teatrul moldovenesc de ruşinosul stigmat de unealtă de propagandă partiinică. Era perioada dezgheţului hruşciovist şi aceşti tineri proaspăt întorşi de la Moscova stârnesc pasiuni, invidii, gelozii şi multă admiraţie. „Luceafărul” devine nu doar o instituţie de cultură, ci un templu. Despre istoriile de dragoste care s-au consumat în culisele acestui teatru, despre pasiunile care au răzbătut dincolo de culise, circulă şi astăzi legende. „Luceafărul” însă este teatrul care s-a confruntat şi continuă să se confrunte cu o sumedenie de clişee la nivel de percepţie.

„Luceafărul” a însemnat perioada de glorie a teatrului moldovenesc. Glorie pe care ulterior şi-o asumă mai multe persoane care au activat aici. Dintotdeauna însă, cel mai de valoare tezaur pe care l-a avut acest teatru a fost echipa lui.

Cei 20 de tineri proaspăt trecuţi prin malaxorul şcolii Şciukin, de pe lângă teatrul lui Vahtangov, s-au întors la Chişinău, dar urmau să fie supravegheaţi de la Moscova de Anna Alexeevna Orociko, conducătorul lor de curs. Pentru început, repertoriul teatrului a fost stabilit în baza spectacolelor de diplomă: „Flori de câmp”, „Costumul de nuntă” şi „Nota zero la purtare”.

Repertoriul Teatrului „Luceafărul” numără 25 de spectacole, inclusiv spectacole pentru copii. Alături de cele două generaţii de actori din clasa lui Boris Focşa, care formează echipa „Luceafărului”, în teatru mai activează actori din prima generaţie de „luceferişti”, precum Nina Doni, una dintre fondatorii teatrului, dar şi Paulina Zavtoni şi actori din generaţiile care au urmat: Raisa Ene, Tatiana Băcescu, Filip Dascăl, Gheorghe Pârlea.„Până în prezent, la „Luceafărul” s-au perindat mai multe generaţii de actori, regizori, administratori, scenografi, coregrafi, pictori de costume. Tuturor le dăm întâlnire pe 12 noiembrie, când va avea loc o serată jubiliară. Dar mai întâi, în prima parte a zilei, vom organiza un simpozion teatral cu genericul „Teatrul „Luceafărul” în contextul mişcării teatrale contemporane” şi la acest simpozion vor fi prezenţi atât oaspeţi de peste hotare, este vorba de Oleg Pivovarov, redactor-şef al revistei moscovite „Viaţa teatrală”, Rusia, Nina Mazur, critic de teatru din Germania, Aura Corbeanu, critic de teatru din România, cât şi, evident, criticii de teatru din Republica Moldova care au urmărit de-a lungul timpului evoluţia acestui teatru”, a declarat pentru FLUX Stela Focşa, directorul artistic al teatrului.

De asemenea, în cadrul seratei jubiliare va fi lansată şi o carte dedicată celor 50 de ani de activitate, cu titlul: „Amintiri în alb şi negru” despre Teatrul „Luceafărul”, scrisă de criticul de teatru Dina Ghimpu, care conţine interviuri cu actorii care au activat de-a lungul timpului în acest teatru, dar şi cronici de teatru asupra spectacolelor montate pe scena „Luceafărului”.

Miercuri, 27 octombrie, la Teatrul „Luceafărul” a avut loc o conferinţă de presă, în cadrul căreia administraţia a dezvăluit câteva dintre surprizele celei de-a 50-a stagiuni şi, de asemenea, a împărtăşit din planurile şi succesele echipei din ultima perioadă.

Recent, trupa teatrului s-a întors din Egipt, unde s-a aflat în perioada 10-20 octombrie, pentru a participa la cea de-a 22-a ediţie a Festivalului Internaţional de Teatru Experimental, care a avut loc la Cairo. Teatrul „Luceafărul” participă pentru a doua oară la acest festival şi, deja al doilea an consecutiv, festivalul a devenit unul competitiv. Ediţia din acest an a reunit 48 de teatre: 11 teatre participante din Africa şi 37 de teatre reprezentând continentul european. Teatrul „Luceafărul”, la cererea membrilor juriului, a prezentat de două ori spectacolul „Omul cel bun din Sâchuan” şi s-a învrednicit de două premii din cele opt acordate: premiul pentru Cea mai bună regie şi premiul pentru Cea mai bună performanţă a trupei. Stela Focşa a menţionat că a fost singura trupă de teatru prezentă în festival care a primit două premii.

Paulian Zavtoni, actriţa care timp de 50 de ani a păstrat fidelitate unui singur teatru – „Luceafărul”, a declarat, în cadrul conferinţei de presă, că tânăra echipă a teatrului merită cu prisosinţă toată lauda şi atenţia. „Eu consider că sunt o actriţă fericită, pentru că am jucat pe parcursul anilor alături de multe generaţii de actori la „Luceafărul”. Actuala trupă a teatrului nu este formată doar din colegii mei, ci şi din studenţi, alături de care, împreună cu Nina Doni, ne simţim tinere, în forţă. Energia lor este molipsitoare şi, totodată, noi am rămas puţini din vechea gardă şi vrem să le fim exemplu. Toţi suntem împreună şi la bine, şi la rău, împreună suntem o putere, iar puterea noastră constă în dragostea pentru cuibuşorul acesta al nostru, pentru Teatrul Luceafărul. Îi admir pe tinerii mei colegi pentru că, asemenea colegilor mei de odinioară, îşi trăiesc viaţa în teatru de dimineaţă până seara, tot ce avem împărţim. Iată de ce, consider că echipa a meritat cu prisosinţă premiul pentru Cea mai bună performanţă a trupei. Noi înainte eram mândri de ansamblul actorilor de teatru, şi atunci colectivul era format din veritabile stele de teatru: Caraciobanu, Malcoci, Izbeşciuc, Ungureanu… dar toate stelele astea formau un tot întreg. Teatrul „Luceafărul” era recunoscut prin colectivul său, prin susţinerea reciprocă, prin solidaritate şi mă bucur că tradiţia aceasta este preluată şi menţinută de garda tânără a teatrului”, a mai spus Paulina Zavtoni.

„Omul cel bun din Sâchuan” a fost montat la „Luceafărul” în 2004, regia este semnată de Boris Focşa, şi a mai primit premii şi menţiuni la festivalurile de profil din ţară şi din străinătate: premiul pentru Cel mai bun spectacol şi premiul pentru Cel mai bun rol feminin la Gala Premiilor UNITEM, ediţia 2004, şi premiul Pentru originalitate şi experiment la Festivalul „Belaya Veja” din Brest, Belarus, ediţia 2004.

În cadrul conferinţei de presă de miercuri, directorul artistic Stela Focşa a mai menţionat că una dintre surprizele pe care trupa teatrului le pregăteşte în stagiunea jubiliară este montarea spectacolului „Câinele grădinarului”, de Lope de Vega (regie Boris Focşa, costume: Stela Verebceanu, scenografie: Adrian Suruceanu).

Flux 29 octombrie 2010

HAOS” la Teatrul Republican „Luceafărul”

2010-06-20T22:30:00.004+03:00

„Haos” este titlul celei de-a doua premiere din stagiunea curentă care se joacă la Teatrul Republican „Luceafărul”. Piesa este montată în baza unei capodopere a genului poliţist – „Capcana”, de Robert Thomas, text după care, de altfel, au fost realizate mai multe spectacole în toată lumea, dar şi filme, una dintre versiuni fiind făcută de o legendă a genului – Alfred Hitchcock.
Spectatorii intră direct în atmosfera spectacolului, odată ce păşesc în sală, deoarece cortina scenei este ridicată, iar personajele sunt deja în scenă, în aşteptare. „Haos” este un spectacol în spectacol. Imediat ce iau loc pe scaune spectatorii, începe mişcarea în scenă. Mai întâi este prezentat un sinopsis al spectacolului – actorii redau prin plastică şi dans subiectul piesei: astfel putem distinge, prin coregrafie, principalele vicii, frustrări şi complexe omeneşti, dar şi virtuţi, şi valori.
Sergiu Plângău interpretează fără cusur rolul criminalului care se dă drept victimă, ca, până la urmă, să cadă în propria capcană. Reuşeşte să se facă atât de plăcut publicului, încât la deznodământul piesei ajungi să-ţi spui că, poate, mare-i Dumnezeu şi scapă, sărmanul de pedeapsă. Piesa se încheie la fel cum începe: eroul principal intră într-un local şi se aşază la masă. O chelneriţă vine să-i ia comanda... Modul în care începe şi se termină spectacolul te duce la gândul că totul a fost un vis sau, poate, astfel, regizorul îi oferă eroului principal şansa unui nou început.
Muzica este un element foarte important în această piesă, regizorul Dumitru Acriş ilustrează momentele-cheie ale spectacolului şi cu câteva piese din repertoriul unei cunoscute şi talentate cântăreţe undeground – Cat Power.
Spectacolul nu excelează prin costume şi decor, regizorul simplificându-le pentru a scoate în evidenţă jocul actoricesc şi emoţia. Costumele sunt de culoare neagră, fără a dezgoli decolteuri sau picioare, decorul - minimalist. Actorii joacă firesc, fără excese, fără emfaze. De altfel, „Haos” este spectacolul de diplomă al actorilor de la Academia de Muzică, Film, Teatru şi Arte Plastice, Facultatea ATC, clasa profesorului Boris Focşa, promoţia 2010. O bună parte dintre absolvenţi evidenţiindu-se de-a lungul studiilor în spectacolele de la „Luceafărul”, este vorba de: Sergiu Plângău (Daniel Corban), Ion Pohilă (Comisarul), Natalia Iacovlev (Florence), Alexandru Catană (preotul Maximin), Tatiana Corsan (dra Berton), Gheorghe Popescu (Papa La Merluş), Natalia Macovei (dna Corban), Diana Mititelu (Monique), Oleg Lungu (Bartolomeu), Inga Petică (Jannet), Oleg Macovei (Robert).
De altfel, „Haos” marchează debutul lui Dumitru Acriş în regie pe scena Teatrului Republican „Luceafărul”. Dumitru are 27 de ani, este distins cu premiul maestru în artă, interpretează roluri de june prim la „Luceafărul” încă din primul an de facultate şi este discipol al lui Boris Focşa.
Deşi în spectacolul „Haos”, prin procedeele pe care le foloseşte pentru a ilustra lumea interioară a personajelor, se simte şi stilul mentorului său, Dumitru Acriş aduce în faţa spectatorului chişinăuian o abordare nouă, un spectacol bine închegat, cu un mesaj laconic, dar foarte bine direcţionat, tăios şi elocvent, cu mizanscene realizate inteligent, un spectacol cu nerv. Un spectacol pe care ţi-ai dori să-l revezi şi despre care se poate spune cu certitudine că este unul reuşit.

(articol de Liliana Popuşoi)

Hristos a Înviat!

2010-04-04T00:48:00.003+03:00

"ALADIN"-o poveste fara virsta la Teatrul "Luceafarul" din Chisinau

2010-03-31T14:29:00.005+03:00

din revista "Teatru" scris de Liliana Papusoi

Cine nu si-ar dori sa aiba la dispozitie un duh minunat , care sa te salveze din toate situatiile dificile si sa-ti puna la dispozitie toate comorile Orientului?Probabil, doar scepticii care apreciaza sarbatorile dupa cit de copioasa a fost masa organizata cu aceasta ocazie si ironizeaza doar pe seama minunilor.IN rest, orice om normal, mai ascunde in sufletul sau speranta intr-un miracol, indiferent cite primaveri, toamne sau ierni i-au lasat cute pe frunte.
"Aladin" este un spectacol frumos, rupt din "1001 de nopti", o poveste dupa care tinjesc deopotriva si copiii si adultii, o poveste care nu are restrictii de virste pentru spectatori.
Cea mai recenta poveste pentru copii montata la Teatrul "Luceafarul" aduce in prim plan unul dintre cele mai indragite personaje -pe Aladin.
"Aladin" este un spectacol-feerie, in care predomina muzica si dansul, iar eroii sunt isteti si au un pronuntat simt al umorului.
Actiunea spectacolului se petrece in Casa celor 1001 nopti, unde povestitoarea este nimeni alta decit Sheherezada. Spectacolul de la "Luceafarul" este unul modern, desi se presupune ca textul celor "1001 de nopti" in care regasim si istoria lui Aladin, isi are originile in vechea Arabie si Yemen, India antica, Asia Minor, vechea Persie.
Aladin , al carui nume se traduce drept "Diamantul neslefuit", este un tinar si iscusit olar, care a avut nerusinarea s-o priveasca in ochi pe fiica sultanului , printesa Budur si spre nenorocirea lui s-a indragostit. Ca s-o cucereasca, Aladin ii face un ulcior de lut , pe care il poleieste cu aur, isi cumpara haine scumpe si se duce la palat s-o ceara de nevasta pe printesa, dindu-se drept rege al unui inexistent regat.Sultanul, caruia ii pica cu tronc ulciorul lui Aladin , i-ar da-o bucuroasa pe Budur, satul de citi miri ii trec zilnic pragul.Dar BUdut ii cere sa faca in 3 zile un palat de aur( ea a inteles ca regele e un impostor si a invatat o limba straina in 2 zile)
Spectacolul nu este lipsit de intrigi. Vizirul, care doreste sa ia locul sultanului, sa se casatoreasca cu Budur si sa puna stapinire pe povestitoarea Sheherezada . El avea o carte veche de magie si citise in ea ca pentru a-si realiza scopul, trebuie sa gaseasca o lampa fermecata, care era ascunsa intr-o pestera. Atit doar ca in acea pestera nu putea cobori oricine , ci doar un tinar pe nume Aladin. Si cum numele olarului iscusit din Halidan era cunoscut tuturor, Vizirului nu i-a fost greu sa-l gaseasca si sa-l pacaleasca.Din momentul in care il cunosc pe Ginn-ul din lampa, viata eroilor nostri se schimba, iar spectacolul ia o turnura neasteptata.Si mai apoi, spectatorii au inedita ocazie sa vada la "Luceafarul" nu un Ginn oarecare, ci unul indragostit.
"Aladin" este un spectacol interactiv.Micii spectatori sunt parte componenta a acestui spectacol , se implica , incearca sa-l protejeze pe Aladin, il ghiontesc pe Vizir cind acesta coboara in sala , cinta si danseaza impreuna cu eroii.
Muzica si dansul pe ritmuri orintale , cintecele , scenografia si costumele , toate au un rol important in succesul de care se bucura spectacolul.

Din echipa de creatie fac parte :
Stela Focsa - versiune scenica si regie
Adrian Suruceanu - scenografie
Vitalie Vasilachi - costume

Din distributie fac parte actorii :
Iulian Ursu - Aladin
Viorica Severin - Sheherezada
Ana Rusu - Zeinab , sora lui Aladin
Iulia Bordeianu - mama lui Aladin si Zeinab
Rodica Mereuta - Budur
Avelin Tabarcea - Sultanul
Veaceslav Mereuta - Ginn
Ruslan Croitoru - Vizirul

Pe 18 aprilie 2010 la ora 12:00 "Aladin" la Teatrul "Luceafarul"
strada Veronica Micle 7

E Primăvarăăăăă!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

2010-03-01T22:14:00.001+02:00

Celine Dion: Through The Eyes Of The World

2010-02-05T12:04:00.002+02:00

Celine Dion, intr-un documentar "Through The Eyes Of The World"

2010-01-27T13:43:00.006+02:00

In theatres across North America on February 17, 18, 20, 21, 22, 25, 27 and 28.

Una dintre cele bine vandute artiste din istorie, Celine Dion va impartasi fanilor experienta celui mai recent turneu al sau printr-un documentar intitulat “Celine: Through the Eyes of the World”, care urmeaza sa fie lansat in primavara anului viitor.
Filmul va aduce “Taking Chances World Tour” – unul dintre cele mai de succes turnee ale lui 2008, depasit doar de “Sticky and Sweet”-ul Madonnei – in cinematografe, promitand o experienta noua chiar si fanilor care au avut ocazia sa o vada macar o data live pe Celine Dion.
“Celine: Through the Eyes of the World” o prezinta pe cantareata de-a lungul unui an in care a calatorit si cantat in 25 de tari, in care a fost insotita in permanenta de familia sa - fapt ce face din documentar o experienta cu atat mai personala.
Imaginile din concerte se impletesc cu cele behind the scene, oferind fanilor atat sansa de a lua intr-un fel parte la extraordinare show-uri live, cat mai ales ocazia de-a o cunoaste indeaproape pe una dintre cele mai indragite artiste canadiene din lume.
Emotionant si sincer, “Celine: Through the Eyes of the World” o infatiseaza pe Dion in timp ce se confrunta cu efortul pe care il presupune un turneu de o asemenea amploare, straduindu-se sa nu renunte insa la timpul petrecut cu familia sa, prioritatea sa numarul unu.
“A fost un turneu extraordinar, dar documentarul este mai mult decat un film-concert. Am lasat camerele sa ma urmareasca peste tot, cei care il vor vedea vor experimenta diferitele momente si stari – mai bune sau mai putin bune - prin care am trecut. Este, cu siguranta, cea mai intima experienta pe care am impartasit-o vreodata fanilor”, spune Celine despre filmul pe care il vom vedea la primavara.
“Taking Chances World Tour” a inceput in februarie 2008 si s-a incheiat in aceeasi luna, un an mai tarziu. De-a lungul acestei perioade, Celine a concertat in total in 93 de orase din 25 de tari, insumand 5 continente si vanzand peste 3 milioane de bilete. “Taking Chances World Tour” a fost primul turneu pe care Celine Dion l-a sustinut in ultimii 9 ani.

LA MULŢI ANI, 2010!!!!!!!!!!!!

2009-12-31T13:05:00.004+02:00

La mulţi ani, bunii mei cititori!

Vă doresc un an nou fericit, alături de familie, de prieteni, de blog-urile preferate ;))!

Anul care vine, sa ne aducă multe zîmbete, bucurii şi visele noastre să se realizeze şi să avem putere să facem fată atunci cînd se vor împlini!

Si această feerie să ne urmarească pe tot parcursul anului.

La Multi ani!!!!!

CRACIUN FERICIT!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

2009-12-25T22:47:00.001+02:00

Deschiderea stagiunii!

2009-09-12T11:50:00.003+03:00

Astăzi la ora 18:00, Teatrul "Luceafărul"işi deschide cea de-a 49 stagiune!
Cu spectacolul " Cabaret Jacksonville".
Vă aşteptăm!!!!!

Am implinit un an!!!!

2009-09-01T09:45:00.002+03:00

In prima zi de toamna blog-ul a facut un anisor!!!!

Ce este lumea?

2009-08-04T16:30:00.001+03:00

- Ce este lumea?
- O invenţie?
- O realitate continuă?
- Un suport?
- Sau o amărăciune?
De-a valma îmi apar întrebările pentru ami explica noţiunea de "lume" .
Lumea îmi dau seama este neamul nostru muncitor, grijuliu, de a face şi a aduce pîimea pe masele noastre.
Lumea este cumsecădenia , duhul neamului . Lumea este anturajul în care ne aflăm , liniştea totală.
Dar Lumea mai este şi agitată , revoltată , înspăimîntată de toate relele acumulate de timp.Lumea adună şi risipeşte gîndurile , faptele.
Lumea poate să făurească idealurile noastre.
Lumea poate şi să distrugă năzuinţele , bunăstarea noastră.
Îmi pun speranţa la Lumea inteligentă . La acea Lume cu facultăţi enorme de Înţelegere, de Înţelepciune.
Lumea suntem noi!
S-o facem bună împreună!

by Anny

Lumea si eu!

2009-08-04T16:19:00.003+03:00

Lumea este un enorm furnicar, iar eu aici sunt o furnică.
Soarele răsare , soarele apune într-o legitate nescrisă de noi.
Sub cupola enormă a bolţii cereşti soarele transmite razele sale conform deciziilor proprii spre lumea Terrei.
Energia solară este asimilată şi rumegată de Lume.
Unii mai harnici sau însemnaţi de Cer primesc mai multă energie , alţii mai moderat.
Mulţumesc Cerului de Energia dătătoare de viaţă ce am obţinut-o . Energia mă trezeşze , mă cultivă, mă implementează în furnicarul cotidian.
Prin puţinul efort , realizat de claca mare a Societăţii îmi aduc aportul de Om pentru Lume.
Speranţele îmi sunt mari. Avem multe de făcut.
Eu zilnic încerc să învăţ de la Lume înşelepciunea , principiile de-a făuri frumosul.
Încerc zilnic să creez pentru Lume originalitatea , irepetabilul de lucruri utile....
Lumea si eu este un Univers!
Lumea şi eu este un Întreg!

by Anny

Cine sunt eu?

2009-08-02T16:38:00.004+03:00

Stau la geam şi privirile îmi sunt aţintite la frunzele de pe un măr văratic.
Frunzele se clatină lin, ca într-un scrînciob împodobit cu dantele. Se veselesc. Stau la taifas.
- Ce le preocupă pe ele?
- Cine sunt?
- De unde vin?
- Încotro vor merge?
Curiozitatea mea întoarce spre mine.Aevea, celor frunze sunt şi eu o fiinţă ce oscilez uniform , ţinută de crengile puternice a pomului ce se numeşte - Familie.
Oscilînd de la înălţimea verticalităţii eu-lui meu, cuprind cu privirea imensitatea ţinutului natal ce-mi oferă verdele viu, azuriul cerului deasupra capului , trilurile încîntătoare ale păsărilor. E o feerie!
Divinitatea din jur are nevoie de sacrificiile noastre , ale oamenilor.
Personal îmi doresc mult să adun atom cu atom pentru a contempla moleculele cu energie dătătoare de splendoare.
Inima îmi zice : poţi şi trebuie să măreşti aptitudinile mişcărilor în spaţiu.
Mintea îmi dictează : acumulează virtuţile , fii demnă de acest pămînt, de neam, de viitorul lui.
Sunt o frunză în copacul Familiei.
Sunt un crez cu gînduri spre o lărgire fenomenală.
Sunt o speranţă a timpului ce vine.
Sunt un bob......
Sunt o floare.....
Sunt o suflare........

by Anny

Ce este cuvintul..?

2009-08-01T18:30:00.002+03:00

Ne aflăm cu toţii în ultima lună de vară, ce este cîntată de poeţi cu multă duioşie.
Miracolul parfumului lunii august,imi provoacă tentaţii , adesea explicabile , la o meditaţie solomonică.
Curiozitatea şi dorinţa de a percepe viaţa sunt vectorii raţiunii mele. Lungimea vectorilor e imensă!
În vizorul eu-lui meu este punctul de plecare spre cunoastere. Şi acest punct este simbolul omenirii- Cuvîntul!
-Ce este cuvîntul?
-O rostire de sunete?
-Un respiro?
-Un geamăt?
Dar întrebările vin şi vin!
Ele mă trezesc , mă uimesc, mă mulţumesc , doar prin răspunsuri de cuvinte.
Logic , trebuie să mă mulţumesc cu explicaţia din dicţionarul explicativ: Cuvintul- element al vorbirii omeneşti, de care este legat un sens.
Îmi permit pe o clipă sa i-au o pauză , ca să definesc sensurile cuvintelor ce-mi bat în urechi :
floare: - sărbatoare duminicală ,
soare : - prezentul comştient
pasăre: - avînt spre cunoaştere...
Cuvintele le potrivim cu drag , ca mărgelele în şirag pentru sine, pentru tine, pentru voi.
Să fim atenţi la înşirarea mărgelelor de cuvinte.

by : Anny

Parerea mea despre "Ce este harul actoricesc...?"

2009-08-01T18:13:00.004+03:00

Actorie.
Actor.
Teatru.
Piesă.
Dramaturgie.
Regie.
Regizor.
Cuvintele mă asaltează , mă impresionează.
Caut să le sistematizez , să-mi fie de ajutor.
Conţinutul , ce derivă dintr-o noţiune mă îndeamnă să conştientizez rolul şi importanţa , în ansamblu, a activităţii omului în actorie.
Adevăratul actor este omul înzestrat cu har Dumnezeiesc. Chemat la rampă , actorul talentat , aduce publicului mesajul piesei, cu toate aspectele artistice de exprimare , în aşa fel în cît spectatorul este vrăjit de el.
Suntem şi noi un grup de oameni, care avem chemarea inimii de a face Actorie.
Pricepirile şi buna înstruire urmăresc întotdeauna rezultatul. Zi de zi acumulăm pricepirile în Actorie.
Toţi actorii dorim sa avem marele Noroc sa fim onoraţi de Bunul Dumnezeu cu harul actoricesc.
Să aducem în scenă chipuri inedite. Fiecare rol să fie o poveste adevărată.
Harul actoricesc este o podoabă. Nu este dat ca toţi actorii să fie împodobiţi cu el.
Miracolul ne ajută.

by: Anny

Poveste cu tîlc.

2009-07-15T11:14:00.001+03:00

Pe tanarul rege Arthur l-a prins imparatul vecin , in timp ce acesta vana in padurea lui.
Imparatul avea dreptul sa ia viata regelui Arthur, deorece o astfel de pedeapsa era prescrisa in cazul unui furt.
Dar a ramas impresionat de tanarul rege, il simpatiza, astfel ca i-a oferit libertatea ,daca acesta ii da raspunsul corect la o intrebare deosebit de grea.
Intrebarea suna in felul urmator: CE VREA DE FAPT FEMEIA?!
O astfel de intrebare l -ar fi surprins si pe un intelept , iar pentru tanarul Arthur era de- a dreptul fara raspuns… In pofida acestui fapt, tot era mai bine decat sa fie ucis , asa ca s a intors in tara lui si a inceput sa intrebe lumea: Printesa, Regina , Prostituatele, Calugarii, Inteleptii si pe nebunul Imparatului…adica pe toata lumea, dar nimeni nu a reusit sa-i idea un raspuns satisfacator. Dar a fost sfatuit sa o intrebe pe vrajitoarea cea batrana, pentru ca numai ea ar putea stii adevaratul raspuns. Pretul va fi mare, deoarece se stia ca vrajitoarea percepe taxe mari in schimbul serviciilor ei.
A venit si ultima zi a anului, iar Arthur nu mai avea de ales, si se hotara, sa vorbeasca cu vrajitoarea. Cea din urma ii promisese ca ii va da un raspuns satisfacator, dar inainte regele va trebui sa accepte pretul cerut.
Ea ceru sa se casatoreasca cu Gawain , prietenul regelui Arthur, cel mai mare nobil dintre Cavalerii Mesei Rotunde.
Arthur se uita socat la batrana vrajitoare, era cocosata, f. urata, avea un singur dinte si avea un miros neplacut. Pina acum el nu vazuse o fiinta atat de dezgustatoare.A incremenit la gandul ca ar putea sa -i ceara celui mai bun prieten asa ceva.
Insa prietenul Gawain afland de stirea intelegerii, accepta propunerae vrajitoarei , spunand ca nu este un prêt prea mare in schimbul vietii prietenului si a trainiciei Mesei Rotunde.
S a dat de stirea nuntii in imparatie , iar vrajitoarea cu intelepciunea ei diabolica spuse:

FEMEIA DORESTE DE FAPT SA FIE STAPANA PROPRIEI VIETI !!!

Toata lumea a stiut instantaneu ca vrajitoarea a grait un mare adevar, si ca regele a scapat cu viata.
Asa s- a si intamplat, afland raspunsul imparatul vecin l- a eliberat pe regale Arthur.
Si ce nunta a fost… toata curtea era de fata , dar nimeni nu se simtea mai suparat dacat Arthur , care avea stari de recunostinta si frustrare in acelasi timp.
Gawain s- a comportat impecabil, era f. amabil, politicos si plin de respect cu noua mireasa. Vrajitoarea insa, a mancat cu miinile si scotea niste sunete groaznice si mirosuri urate.
A venit si momentul noptii , cand Gawain isi astepta mireasa in patul nuptial sa -si petreaca impreuna prima noapte.. Si atunci a intrat in camera cea mai frumoasa fata, pe care si ar fi dorit oricare barbat.
Gawain se uita stupefiat si intreba ce sa intamplat…
Fata spuse: deoarece ai fost f. politicos si respectuos, astazi, jumatate din zi voi fi urata si jumatae din zi voi fi frumoasa. Pe care o doresti noaptea ? si pe care in timpul zilei?
Ce intrebare teribila…! Gawain incepu sa analizeze repede.
Sa fie oare in timpul zilei cu o fata tanara atragatoare , pe care o putea arata oricui, si s- a si imparta patul cu o batrana dezgustatoare? Sau sa se arate in timpul zilei cu baba ? iar in clipele intime ale casniciei sa fie cu frumoasa tanara?
Dumneavoastra ce ati fi decis?
Raspunsul lui Gawain se poate citi mai jos, dar inainte de aceasta dati si dumneavoastra raspunsul in gand.

Nobilul Gawain a raspuns, sa decida femeia insasi.
Acestea auzind femeia a spus, ca va fi femeie frumoasa si noaptea si ziua , deoarece barbatul a respectat o asa de mult incat i a dat libertatea de a fi stapana propriei vieti.
Care este invatura?
Invatatura e mai jos, dar inainte ganditi -va si dumneavoastra…… .

Invatatura e : NU CONTEAZA DACA O FEMEIE E FRUMOASA SAU URATA….. IN FOND FIECARE E O VRAJITOARE…..

Viaţa noastră e o poveste...

2009-07-15T11:07:00.000+03:00

Viaţa noastră e o poveste, o rouă vie şi sângerandă. Treci prin viaţă aşa cum ţi-e dat să treci, cu necazuri, cu bucurii, cu prieteni sau fără, cu clipe de fericire sau tristeţi, depinde în ce măsură le poţi avea pe toate. De când ne naştem, aşteptăm să se întâmple una sau alta, să ne treacă viaţa. Mărgele de soare pe frânghii de apă, purtate agale în plete de vânt sunt aşteptările noastre. Unele aşteptări sunt minunate, au în ele gustul speranţei, te invaţă răbdarea şi blândeţea. Altele, mai desprind în fiecare zi câte o coajă arsă de suflet şi încă una, până sufletul fie rămane gol, fie se schimbă cu totul. Poate aşa trebuie sa fie sufletele noastre: câmpuri arse şi refăcute, până ce arderea şi refacerea nu vor mai putea fi separate, vor deveni totuna. Va însemna înţelepciune, iubire deplină, resemnare blândă?

Aproape jumătate din viaţa noastră se scurge o dată cu aşteptările noastre. Viaţa noastră ar putea avea un alt nume… a învaţa să aştepţi, a învaţa să ai rabdare, a învaţa să-ţi struneşti sufletul. Sunt zile când tristeţea îşi coboară vălul peste sufletul meu şi îşi picură fiinţa din privirea mea. O las să-mi toarcă liniştită în suflet. Ştiu că va veni şi va pleca. Atâta timp cât nu încetezi să urci, treptele nu se vor termina; sub paşii tăi care urcă, ele se vor înmulţi mereu. Suntem pe acest pămant doar în trecere şi vom rămâne doar amintirile celor dragi. Uneori ne simţim singuri, dar suntem înconjuraţi de suflete care ne înţeleg gândurile. Se face târziu… şi afară şi în noi. Frunzele încep să cadă una câte una. Dacă am fi picături, n-am avea nevoie de lacrimi. Dacă am fi cuvinte, n-am avea nevoie de destăinuiri. Dar suntem oameni şi avem nevoie de iubire. Trăim între limite… noapte şi zi, fiinţă şi nefiinţă, finit şi infinit. Între răsărit şi asfinţit… doar o zi. Între naştere şi moarte… un om. Între zâmbet şi lacrimă… o iubire. Între speranţă şi disperare… o viaţă. Între limite… un destin. Oare ce trăim cu mai multă intensitate… fericirea sau tristeţea? Cuvintele au rămas suspendate undeva printre nori şi am rămas cu tăcerile care să exprime inexprimabilul. Viaţa merge mai departe şi rămânem doar cu amintirile… am ferecat în cufere emoţii, sentimente şi puternice trăiri. Şi tristeţile sunt frumoase aduceri aminte în momentul în care trecutul are parfum de cuvinte. Aş vrea să ne trezim în zori şi să alergăm pe plaja argintie a vieţii noastre. Să privim cuprinşi de farmec, răsăritul soarelui ca pe o invitaţie la un nou început. Timpul este ireversibil… de prea puţine ori în viaţă pătrundem însă, esenţa acestui adevăr. Cât de repede trece uneori… mai ales atunci când eşti fericit, sau cel puţin crezi că eşti. Uneori mi-aş dori ca timpul să treacă mai repede… doar puţin. Să treacă, apoi sa se oprească… Prea repede trece… şi nu ne dăm seama, decât atunci când nu-l mai avem. Trece pe lângă noi şi nici măcar nu-l vedem… sau dacă măcar l-am simţi. Degeaba trăim cu regrete, nu are rost. Timpul va trece tot mai repede şi nu avem ce face impotriva lui. Trăiesc o clipă minunată, când mă simt zeiţa florilor de gand, de vis, de viaţă. Respir cuvinte, mă hrănesc cu gânduri. Ştiu ca va veni o zi când toate vor păli, se vor ofili. Vremea va curge înapoi, spre ceea ce nu trebuie sa fie… viitorul se va pierde pe drum, totul va fi doar o amintire a trecutului. În asemenea momente, îţi dai seama ce importantă e viaţa… o tragedie pentru cel ce simte şi o comedie pentru cel care gândeşte… azi mai mult ca ieri… mâine mai mult ca azi. Îmi cert uneori sufletul pentru că visează… visele dor. Dacă cerul s-ar topi, unindu-se cu pămantul şi cu lumea întreaga, nu ne-ar potoli focul visării… suntem prizonierii timpului rătăcitor… la capătul curcubeului însă, toate visele se împlinesc. Timpul nu trece niciodată… noi trecem prin timp.

Mihaela Gheorghe

Angelina Jolie ar putea filma în Republica Moldova

2009-07-14T23:51:00.001+03:00

Asta însă numai dacă va accepta să participe la filmările unei pelicule moldo-italiene, întitulate: Dragostea și Războiul.
Producătorul italian Francesco Gagliardi spune că este dispus să ofere bani grei pentru acest proiect, marea parte a căruia va fi filmat în Moldova.

Pentru ce Hollywood-ul, dacă avem colinele Șoldăneștiului și Orheiului Vechi, și actori de talie mondială. Producătorul italian Francesco Gagliardi, care va lucra împreună cu regizorul moldovean Valeriu Jereghi la filmul ”Dragostea și Războiul”, a declarat că pregătește o surpriză.

Dacă nu Angelina Jolie, atunci o altă actriță, la fel de cunoscută, va juca rolul uneia dintre cele trei surori dintr-un sat moldovenesc, care se îndrăgostesc de trei soldați - un român, un italian și un rus.
Întreaga acțiune are loc în timpul celui de-al doilea război mondial, iar scenariul a fost realizat de Valeriu Jereghi în baza propriului român ”Dragostea și Războiul”. Găselnița filmului este că fiecare personaj va vorbi în limba sa.

Asta urmează să implice o muncă asiduă, mai ales că decorurile vor fi costisitoare, realizatorii proiectului urmând să construiască chiar un sat întreg. În plus, scenele vor fi turnate în trei țățri: Moldova, Rusia și Italia.

Montarea filmului se va face deja la Moscova, la studioul regizorului rus Nikita Mihalkov, iar coloana sonoră va fi realizată de compozitorul italian Stelvio Cipriani. Dacă lucrările se vor desfășura în termenii planificați, atunci premiera co-productiei moldo-ruso-italiane urmează să aibă loc la sfârșitului anului viitor.

Drepturile asupra acestui film au fost cumpărate de producătorul Francesco Gagliardi, care de altfel deține și dreptul de distribuție în Italia a peliculei ”Arrivederci”, de Valeriu Jereghi.

Teatru, film şi muzică, la Bran Castle Fest, în august

2009-07-14T23:38:00.001+03:00

Filme cu Dracula, spectacole de teatru şi mini-concerte cu DJ-i vor avea loc la Castelul Bran, în timpul Bran Castle Fest, ce se desfăşoară între 7 şi 9 august, informează organizatorii.

Concertele şi spectacolele de teatru vor avea loc pe două scene: una amenajată în curtea Castelului Bran şi alta, pe platoul din spatele castelului, în timp ce filmele vor fi proiectate într-un cort special.

La festival vor participa trupe de muzică şi teatru din România, dar şi din Anglia sau Franţa.

Muzica variază de la chill out, techno până la sunete medievale. La spectacole vor participa peste 80 de artişti, de la DJ-i la actori, pictori şi creatori de instalaţii şi proiecţii video.

În total, publicul este aşteptat la Bran cu 72 de ore de muzică, teatru şi proiecţii de lasere pe pereţii castelului.

Evenimentul, descris ca "un festival de cultură actuală în decor de basm", este organizat de Compania de administrare a Castelului Bran şi Eurourban.

Celine Dion- I have to dream

2009-07-13T14:28:00.006+03:00

O melodie superba!

One dream can change you
One dream can make
All the difference
One heart can take
I dream of flying
I'm in mid-air
I have to wonder
What's out there

The skies the limit
Today's the day(the)
Heavens are still there
When skies are gray
Some days are better
Than they seem
Some days are better
Because you dream

On rainbows to rainbows
On starlight to star
To dream isn't that what
Tomorrow is for
Only a dreamer knows what
I knowWhat it's like to wonder
And then let go

On rainbows to rainbows
I know what
I seemI have to wonder
I have to dream

PSIHOLOGIA ŞI CREAŢIA ACTORULUI

2009-07-06T14:08:00.005+03:00

Conştiinţa

In realitate , activitatea psihică a omului prezintă unitate atît în ansamblul ei , cît şi în elementele ei componente. Ne putem da seama de acest lucru dacă analizăm conţinutul celui mai elementar act făcut de cineva. Un ex : luăm stiloul de pe masă. Din punct de vedere psihologic acesta înseamnă că într-un moment dat am avut percepţia obiectului , am simţit o trebuinţă , ne-am îndreptat spre obiect reglîndu-ne mişcările după scopul propus; în acelaşi timp am încercat o anumită stare emoţională , mai mult sau mai puţin intensă , am reactivat o deprindere , am proiectat în imaginaţia noastră ceva, etc. Desfaşurat astfel , actul descris are valoarea unui act conştient.
Îm mod curent noi tratăm psihicul uman cu termenul de conştiinţă.Prin aceasta punem în evidenţă specificul activităţii psihice a omului, nivelul ei. În lămurirea problemei o indicaţie ne oferă însăşi etimologia cuv. : con-ştiinţă (rom.) con-science (fr.) so-znanie (rus) înseamnă cu ştiinţă , cu ştire .Actul reflectării la om dispune de astfel de premise, încît el identifică valoarea , înţelesul, categoria din care face parte fiecare obiect şi fenimen.
Conştiinţa presupune cu necesitate intervenţia cuvîntului , a gîndirii în unitate cu imaginea , pe fondul unei emoţii şi în direcţia unui scop.
Faptele noi sunt raportate la conştiinţe mai vechi , stabilinduli-se un prin înţeles , mai vag; apoi analiza şi sinteza continuă , se aprofundează , descoperindu-se noi însuşiri , raportate de alte cunoştinţe şi astfel se operează în mod continuu.Devenind conştient de lumea înconjurătoare omul devine în acelaşi timp conştient şi de sine însuşi.El se cunoşte pe sine , posibilităţile şi cerinţele sale stabileşte anumite raporturi cu lumea înconjurătoare.
Conştiinţa de sine nu este posibil făra o comparaţie cu mediul înconjurător, fără o analiză a propriei activităţi, a propriului comportament, ocazionat de anumite condiţii.Dacă omul nu ar avea şi conştiinţa de sine , el nu ar putea aprecia conştient raporturile sale cu lumea, nu s-ar putea afirma ca subiect capabil să transforme lumea în virtutea cunoaşterii legilor ei obiective.
Tocmai această continuă confruntare între sine şi ambianţă , produsă în activitate îl face pe om sa poată proiecta , să construiască mintal şi pe urmă să procedeze creator la o operă de transformatoare. Conştiinţa este , deci, în acelaşi timp reflectarea aprofundată , care pătrunde dincolo de aparenţe , de sensibil şi disponibilitatea creatoare a omului., care este obiectivată în tot ceea ce reprezintă transformare şi construcţie , civilizaţie şi cultură pe planeta noastră. Psihologia ştiinţifică relevă cu multă vigoare această caracteristică esenţială a psihicului uman care este conştiinţa.Totuşi, nu tot ceea ce este viaţă psihică are atributul de fapt conştient.Este firesc ca unele fenomene de reflectare să nu poată sau să nu ajungă să fie integrate conştient. În anumite cazuti nici nu este necesară o astfel de prelucrare conştientă , produsă într-o zonă relativ restrînsă şi presupunînd deliberare , sinteză, scop. Există imagini senzoriale care, fiind puţin intense şi neavînd o semnificaţie deosebită pentru viaţa omului, nu se verbalizează şi deci nu devin conştiente.Aceste imagini contribuie însă deseori la reglajul conduitei. Astfel , mergînd pe stradă , noi nu supunem unei analize conştiente multitudinea de imagini care reflectă obiectele, persoanele întîlnite, etc.Suntem poate concentraţi asupra anumitor fapte şi nu asupra tuturor particularităţilor parcursului. Aceasta nu ne impiedică însă ca să ne conducem corect paşii , sa evităm ciocnirile, etc.Între imagini şi mişcări s-a stabilit o anumită legătură. Apar deprinderile.Noi nu ne concentrăm întotdeauna conştiinţa asupra mersului, asupra felului cum scriem, etc. Controlul conştient este facultativ, ajugînd să fie uneori foarte redus.Tot aşa unele stări organice şi emoţionale ale omului pot să influenţeze direct gîndirea şi conduita.Emoţiile , dispoziţiile nu ajung să fie promt şi integral conştientizate decît în unele momente şi unele cazuri.Întotdeauna stările emoţionale influenţează însă conduita. A contesta sau a ignora inconştientul ar fi o abatere de la devărul ştiinţific.Nu este justificată însă nici exagerarea rolului inconştientului şi înzestrarea acestor momente ale vieţii psihice cu înţelesuri şi funcţiuni pe care în realitate nu le au.În realitate , conştiinţa are un rol conducător , ea reglează şi poate exploara tot ceea ce se produce în viaţa şi activitatea omului.Omul este om datorită în primul rînd conştiinţei sale.Multe din fenomenele psihice neconştiente au fost conştiente şi la nevoie pot să fie controlate conştient.

(Arta actorului , 1970)

PSIHOLOGIA ŞI CREAŢIA ACTORULUI

2009-07-06T13:11:00.007+03:00

Corelaţia dintre teoria artei dramatice si psihologie.

Există o intersecţie între teoria artei dramatice si psihologice. Poate mai mult decît orice altă activitate umană, arta dramatică presupune transformări ale vieţii sufleteşti şi ale comportamentului , variate modulaţii ale sentimentelor şi comunicării pe parcursul întregii activităţi profesionale. Teatrul a generat o experienţă psihologică deosebit de bogată şi semnificativă , care s-a integrat în teoria artei dramatice, în pedagogia formaţiei actoriceşti, în evocările şi amintirile oamenilor de teatru.Toate lucrările referitoare la arta actorului sunt saturate de termeni psihologici, fac referiri la fapte care atestă o magistrală cunoaştere şi stăpînire a stărilor sufleteşti.În sine însuşi teatrul are şi valoarea unui experiment psihologic complex şi de mare întindere ştiinţifică.De aceea psihologia a folosit pe larg experienţa teatrului în studiile şi generalizările ei.Pe de altă parte,psihologia, prin însuşi obiectul său, fiind preocupată să descopere legile activităţii psihice, are posibilitatea să formuleze explicaţii şi analiza unor fenomene psihice şi comportamentele care au privilegiul rigurozităţii , al preciziei şi al unei mai mari apropieri de esenţial.Aceasta a făcut pe mulţi oameni de teatru să depăşească stadiul în care ei foloseau cunoaşterea empirică ,comună a vieţii psihice şi să facă apel la resursele fundamentale ştiinţific ale psihologiei.Astfel , Stanislavski mărturiseşte că s-a orientat după unele din ideile lui Pavlov, Th.Ribot, P.Janet.
Cunoştiinţele ştiinţifice de psihologie, contribuie la adîncirea caracterului conştient al activităţii teatrale şi la găsirea unor soluţii precis motivate psihologic, ceea ce constituie una din premisele înaltei realizări artistice.Avînd în vedere aceasta , trebuie să considerăm că pe o anumită latură a ei, psihologia se implică în teoria dramatică , apărînd astfel, ca element component al acesteia.În ipostaza dată , psihologia trebuie să se subordoneze obiectivelor artei dramatice.Dar teoria artei dramatice , la rîndul ei, se foloseşte de cuceririle psihologiei ştiinţifice.

( Arta actorului,1970)

Site-ul Teatrului "Luceafarul"din Chisinau

2009-07-04T00:18:00.001+03:00

www.luceafarul.md

"Cabaret Jecksonville " la Teatrul Luceafarul din Chisinau

2009-06-01T11:09:00.002+03:00

Hristos a Înviat!!!

2009-04-19T18:09:00.002+03:00

Fie ca sfanta sarbatoare a invierii domnului sa va aduca cele patru taine divine: incredere, lumina, iubire, speranta.

Premiera la "Teatrul Luceafărul" -„Cabaret Jacksonville”

2009-04-11T12:20:00.007+03:00

„Cabaret Jacksonville”- spectacol muzical

Teatrul Republican „Luceafărul” prezintă pe data de 10, 11, 12 aprilie premiera spectacolului „Cabaret Jacksonville”.
Regia : Boris Focsa.
Designerul de costume : Stela Verebceanu
Scenograful : Adrian Suruceanu
Compozitorul : Dorel Burlacu
Coregraf : Alexandru Voitenco

Aşa cum sugerează şi titlul spectacolului, acţiunea are loc într-un cabaret din Jacksonville. „Cabaret Jacksonville” este un spectacol în spectacol, unde personajele sunt puse în faţa dilemei: dragoste sau pasiune, destin sau ironia sorţii? Pe scena şi în culisele acestui cabaret se consumă intrigi şi pasiuni, se înfiripează şi mor iubiri. Personajele care denunţă prin cântec şi dans toate viciile omeneşti, sunt ei înşişi victimele acestor vicii şi drame.

„Cabaret” este un spectacol despre viaţă ca un cerc vicios. Pam, eroina principală, reuşeşte să evadeze din acest cerc, dar preţul pe care îl plăteşte este uriaş. În Jacksonville rămân pentru totdeauna singura ei dragoste adevărată şi succesul pe care nu-l va mai cunoaşte niciodată pe Broadway, acolo unde îi cumpărase bilet de şedere un fost amant gelos. Schimbarea pe care şi-o dorise atât de mult steaua Jacksonvillului a propulsat-o în alt cerc vicios.Va avea curaj s-o ia de la inceput ca să repare totul?
Veniti la teatru si veti afla !!

Felicitări!

2009-03-08T13:20:00.004+02:00

8 MARTIE este ziua Internationala a tuturor femeilor!

Felicit toate femeile de pe pamint, pentru ca au avut, si ca mai au putere sa faca asa incat sa existe miracole pe Terra!!!!!

Iar aceasta Zi frumoasa este dedicat in special mamelor noastre!!! Este cea mai frumoasa zi plină de feminitate, iubire, zimbete, caldura sufleteasca!!!

Pentru mine mama este cea mai minunata fiinta de pe Terra!!!!!!!!!!!!!

2009-02-14T21:59:00.001+02:00

Желаю любви, но не такой как солнце- оно садится...♥

Не такой как луна - она не греет...

Не такой как ветер - он гуляет...

♥А такой как небо... оно бесконечно...!!!

by: Ana Rusu

Alimente pentru un par sanatos!

2009-02-11T15:33:00.004+02:00

1. Consumă cît mai multe proteine , dacă buclele tale sunt lipsite de viaţă şi firul de păr este foarte moale.Cele mai bune surse de proteine sunt ouăle , carnea fără grăsimi , peştele, seminţele, boabele de fasole , grîul, produsele lactate degresate si cele din soia.
2. Include cît mai multe vitamine în alimentaţia zilnică , vitamine care se găsesc în fructe , legume , gălbenuş de ou, verdeţuri , carnea slabă de vită, pui, ficat, lapte grîu, seminţe, germeni de grîu.
3. Renunţă la cofeină , alcool si zahăr , precum şi la shacksuri.
4. Include iod, sulf, zinc şi siliciu în dieta ta. aceste minerale sunt indispensabile pentru un păr sănătos de la rădăcină . Ele se găsesc în peşte , seminţe de floarea soarelui , sarea-iodată , ridichi , usturoi, ceapă, varză, ţelină, peşte , grîu, lapte, ouă, alune, fasole boabe, sfeclă si struguri.

by Ana Rusu

Slabeste vine Primavara!

2009-02-11T15:17:00.005+02:00

RIZI CIT MAI MULT!
Nici nu ai citi bine si parca deja suna amuzant,nu?Cind rizi , muschii abdomenului se incordeaza, facind sa mai dispara putin din grasimea depozitata in jurul lor. De aici si expresia "am ris de ma doare burta". Acum nu mai ramine decit sa cauti acel ceva care sa te faca sa rizi atit de tare..

SCHIMBA SCAUNUL
Scapa de scaunul de birou mic si gramadit si inlocuieste-l cu unul mai confortabil, cu spatar in forma de "S", adaptat formei coloanei vertebrale. Cercetorii au descoperit ca o postura adecvata la birou te ajuta sa iti pastrezi abdomenul plat.

NU TE INFOMETA
Infometarea nu te ajuta sa slabesti , din contra! Organismul tau intra "in panica" , eliberind hormoni ai stresului care determina , la rindul lor, transformarea caloriilor in grasime, pe care o depoziteaza in jurul taliei. Imediat ce ai incheiat perioada de "dieta prin infometare" , organismul se pune pe depozitat grasime , in asa fel incit te vei trezi cu mai multe kilograme in plus decit aveai inainte de inceperea dietei. Pina la sosirea perioadei pentru costumul de baie mai e cale lunga, asa ca ai suficient timp sa scapi de burta intr-un mod sanatos. Maninca multe fructe si legume, in primul rind pentru a-i oferi organismului vitaminele si mineralele necesare si in al doilea rind pentru a beneficia de ajutorul fibrelor , care iti taie pofta de mincare. Merele si morcovii nu trebuie sa-ti lipseasca , pentru ca au un continut mare de fibre , iaurtul degresat este important pentru ca iti ofera bacteriile benefice intestinelor ; grepfrutul este bogat in vitamine din complexul B , care sustin procesul de ardere a grasimilor.

by: Ana Rusu

;)

2009-01-20T00:03:00.002+02:00

N-o sa regretati daca intrati si aici, este noul meu blog -Mariana Milas!!!
Totul despre arta, poezie, psihologie...si cel mai important despre Nicodim Ungureanu!
http://actori-spectacole.blogspot.com/

Pentru cei care vor sa fie optimisti si sa iubeasca mai departe...

2009-01-19T01:23:00.001+02:00

Mi-e dor să pot
să nu-mi mai fie
dor de tine.

Tristeţea, ea,
nu este gând
ea lucru este.

Mănânc-o, dacă ai cu cine!
Durerea vieţii
e un lucru, -
nu contemplarea lui.

Mi-e dor să pot
să nu-mi mai fie dor
de tine.

Celine Dion -interpreta mea preferata

2009-01-17T23:38:00.000+02:00

Aceasta interpreta este o adevarata artista , este inconfundabila.O personalitate rara. Cred ca nu mi-ar ajunge mii de file pentru a o caracteriza sau poate n-as gasi cuvintele potrivite, dar voi incerca :are o voce de invidiat, finete, eleganta,emotivitate, un suflet frumos, este iubitoare si iubita, are expresivitate, mereu traieste la maximum ceea ce interpreteaza,firava dar totusi cita putere se ascunde in ea si este o sotie si o mama iubitoare.
Ador cind se joaca cu melodiile ei si mai ales cu finalurile, gesturile ei, mimicele.
Deseori ramin masca cind loveste toate notele inalte tinindu-le secunde in sir.
Celine este acea care ma ajuta sa trec peste starile grele cu ajutorul pieselor ei. Printre ele ar fi "The first time ever i saw your face", My Love"- ma emotioneaza profund, "I surrender" si multe altele si mereu le ascult cu mare placere.

Ii multumesc ca exista si ca-mi lumineaza fiecare zi!

Sper intr-o buna zi sa ajung la un concert de-al ei.

Celine the BEST!

Si il citez pe Rene-Charles ( baietelul ei de 7 ani) :" On ne t'aimes pas, on t'adore!"

by : Ana Rusu

Triada :autor-regizor-actor

2009-01-16T14:27:00.000+02:00

(interviu realizat de Grigore Rusu)
V. Apostol : Tinara generatie de actori sau regizori poate nega forma , unele sensuri de exprimare , dar grauntele adevarului , pentru ca el este taina sufletului omenesc , acceasi in toate timpurile. La teatrul Luceafarul (din Chisinau), spre exemplu, au fost negate unele forme traditionale , dar simburele adevarului sau grauntele rational , cum l-ai numit Dumneata , a fost pastrat , respectat, actorii descoperind taina sufletului omenesc prin jocul lor firesc, degajat, prin comunicarea cu publicul. Esenta acelui joc a ramas dezvaluirea si declansarea globala a sufletului. In scena nu se facea altceva decit se materializa sufletul omenesc. Nu se copia, pur si simplu , viata cotidiana, ci era dezvaluita taina sufletului uman.Nu se confunda realitatea cotidiana, naturalista cu realitatea artistica a scenei.Scena este o fictiune.Ce urmarim noi in scena? Ce aducem? Daca descifram taina sufletului uman, grauntele adevarului ramine vesnic.El poate fi ca la Purcarete, ca la Vahtangov, Efros sau Zaharov. Apropo, regizorul Zaharov l-a montat acum pe Ostrovski cu multa tenta plastica , dar a pastrat si grauntele adevarului, acel simbure care astazi coincide cu epoca noastra, a "capitalismului salbatic", cu hoti si afaceristi lacomi, hrapareti, fara pic de scrupule, care pentru un timp dispar din scena , ca pe urma sa revina.

Grigore Rusu."Din conturnii timpului", Chisinau 2000

by: Ana Rusu

In memoriam. Pavel Proca " Sub zodia Leului razvratit" in baza cartii " Din conturnii timpului " de Grigore Rusu

2009-01-13T15:31:00.000+02:00

Perspectiva lui Grigore Rusu in evocarea personalitatii lui Veniamin Apostol este atit una teatrologica , cit si artistica : in capitole bine structurate, literar inchegate , autorul reuseste sa fixeze nu doar un portret amplu , ci si o perioada de timp de aproape jumatate de veac.Cercetatorul gliseaza cu subtilitate in virtejul celor mai importante din existenta lui Venea (cum ii spuneau cu drag doar prietenii apropiati) si in istoria unui timp ( pierdut?) , amintindu-ne tuturor axioma cu dreptul artistului la memorie este egal cu dreptul lui la viata. Ceea ce afirma autorul monografiei " Din conturnii timpului" nu este pur si simplu raportarea la o definitie pur teoretica a artei teatrale , ci proiectarea fenomenului artistic in prezentul concret al finalitatii lui : de ce a facut Veaniamin teatru? ; pentru cine l-a facut? ; cu cine l-a facut? ; ce a montat? ; pe cine, unde si de ce ?...Aceste intrebari ( deloc retorice) trebuie sa si le puna fiecare creator in fata scenei goale , in fata proriei constiinte , in fata a ceea ce numim arta, viata , moarte...
Grigore Rusu aseaza la temelia gindirii sale despre colegul de teatru , creatie, catedra principiul adevarului ravasitor. E o spovedanie totalmente inchinata nu numai personalitatii lui Veniamin , dar si relatiei pe care aceasta personalitate o intretine cu ceea ce numim si vom numi Teatru. Este un moment al justetei devoratoare. Punctul de rascruce al unei experiente esentiale a autorului si personajului monografiei -un text profund documentat ce fixeaza o concluzie cu valoare de principiu:Veniamin trebuie neaparat sa reinvie in paginile studiului , recucerindu-ne in fata veridicitatii vietii, oricit de dura ar fi ea. Succesul , moda, moftul sunt notiuni relative , care il pot dezorienta pe orice om de creatie , dar nu-l pot conditiona absolut.
Formulate dilematic, problemele creatiei "apostoliene" nu-i sugereaza lui Grigore Rusu solutii definitive, axiomatice. Un singur principiu ramine neclintit : adevarul dezgolit in arta lui Veniamin Apostol a fost o continua miscare, elucitind semnificatia unor concepte apte sa ne orienteze intr-o realitate care refuza categoric modelele si retetele. Moto-ul monografiei ar putea fi : "in teatru orice forma , o data nascuta, e pieritoare; fiecare forma trebuie sa fie conceputa din nou si noua concepere va purta semnele influentelor din jur- doar in acest sens teatrul e o realitate" - Anatolii Efros, fostul Pedagog si Demiurg al fostului Regizor si Pedagog.
Daca exista vreo determinare concret temporala, o cronologie anume a studiului, fara indoiala ca ea se refera la contextul istorico-social-cultural in care a fost conceput , iar concluzia determinata e acea a batrinului Lear , care formuleaza gindul final de izbinda in fata corpului neinsufletit al Cordeliei :" Acum stiu sa deosebesc viata de moarte..." In cautarea adevarului creatiei si al propriului adevar , Veniamin nu-si poate refuza si nega experienta directa , prozaica poate a teatrului numit "brut".Al acelui mare taetru despre care , intr-o exprimare plastica, Peter Brook spunea ca "aceepta ticalosia si risul". O veritabila arta scenica care il revendica drept exponent al ratiunii "de la materie la spirit, de la brut la sacru, punctind fascinanta calatorie a spectatorului de la o lume a actiunii la una a impresiilor interioare".
Cel mai "tehnic capitol" al studiului este "Triada: autor-regizor-actor" consacrat teatrului in timp si spatiu. Grigore Rusu a avut nevoie de acest concept pentru a incerca sa puna accentele dorite intr-o ecuatie veche de cind lumea , adica de cind teatrul. In fond aceasta este si reconfortanta speranta pe care i-o insufla "unei arte ...muritoare, orice mare artist, cu siguranta ...nemuritor". " Din conturnii timpului" este o viziune, o opinie , o judecata. I idee, o ratiune , o drama. Dar si o metafora in acelasi timp.Un simbol viu , ce ne indeamna sa luam comparatiile vietii din viata. Este imaginea nuda, eliberata de orice reziduuri subculturale si comportamentale , ipostaza de la care incepe de fiecare data marea aventura a "torturilor teatrale". E starea initiata pe care si-o pot permite doar adevaratii artisti , cei in care germineaza saminta creatiei.
Dotat cu experienta personala , discursul exprima si viziunea pe care autorul monografiei o are despre teatru ca fenomen national .E un descintec pentru o societate care isi cauta alinarea , un semn(deocamdata vag) ca vindecarea poate veni si Teatrul lui Veniamin Apostol poate avea un important rol in aceasta perpetua miscare. Autorul a izbutit sa ne intrige din nou, sa argumenteze si sa convinga ca timp de 4 decenii Veniamin nu a facut din teatru arma de razbunare si nu l-a legat de meschinele conflicte cotidiene.Dorinta pioasa a lui Grigore Rusu are toate sansele in tentativa de realizare , incredintindu-ne ca atita timp cit n-o sa ne regasim (macar partial) in personajul monografiei , nu vom fi in stare sa percepem teatrul Lui , atit de strins legat de fiinta Sa : in cronica vezi aevea prezenta "rafinat ascunsa" a regizorului-actor , pasionante si devoratoare confruntari cu sine insusi.
Veniamin Apostol , pentru care "teatrul este un altar de mister si lumina" , nu-si alegea la intimplare piesele , actorii, scenografii, compozitorii, prietenii...Doar afinitatile de ideal , de credinta , de ruga, de iertare l-au apropiat de Victor Ciutac, Dumitru Matcovschi, Ion Aldea-Teodorovici, Valeriu Cupcea...Capacitatea expresiei grotesti, clocotind de vitalitate , antrenata in conflicte de putere si ferocitate , talentul lui de mare mobilitate, a fost pregnant in rolurile de anvergura din filmele televizate, semnate de Vitalie Tapis. Dispunea Veniamin Apostol de posibilitatea de a descifra enigma regizor-actor? Era indragostit de de maximum de textele pe care le invata? A fost un reprezentant deosebit al "noului val" in lupta cu "pasunismul" incarnat in viziunea noastra? Constientiza acest fenomen? Si daca constientiza procesul , ce il impiedica sa-l realizeze? Noi "altii moderni avangardisti din talpa" sintem azi in masura sa-l concepem si sa-l continuam? "Din conturnii timpului" reiese aceasta operatie de a inlatura "necunoasterea noastra de noi insine".
Aparitia acestui mod de "a interoga" limbajul si eroul iti da impresia ca "de acum inainte" nu vom mai putea scrie "ca inainte" , caci Grigore Rusu defineste ca nu se pot hotari caile de creatiei , fie in teatru , fie in aulele studentesti. Accentuarea substantiala a studiului inseamna o noua maniera , un nou stil si mod de a concepe memoriile artistice , scrierea lor si chiar lectura textelor.Servindu-se nu doar de cifre , cronici, citate, amintiri, date biografice ...monografia se reangajeaza pe calea unei reevaluari a gindului care depaseste functia sa interpretativa , considerind ca situatii atit de departe de "ruptura dintre noi si El"ar fi nedefinite , neterminate fara a pune punctul de "i". Grigore Rusu izbuteste sa prinda un mister , o enigma , care noua , celor care l-au cunoscut pe Veniamin Apostol , ne-a scapat cu desavirsire : vitalitatea, meditatia, durerea, dragostea de teatru si arta rabufneste in continuoare din Veniamin si nicidecum invers.Monografia nu e ticluita ca o dare de seama ce se executa unei comenzi de stat , ci ca o realitate individuala ce trebuie intruchipata nu pur si simplu de dragul "In memoriam".
Studiul nu este un simplu pretext de a ne aminti de Veniamin Apostol , ci un recviem : se dezvalui ceea ce era invaluit in umbra , se demasca ceea ce era mascat, se deschide ceea ce ne incapatinam sa tinem ascuns. Marturii , confesiuni, dialoguri, pagini de jurnal, fotografii, programe universitare refac traseele unei zodii care a marcat profund viata culturala , artistica , pedagogica , teatrala basarabeana din ultimii 40 de ani. Ironia sortii :Veniamin a trecut in nefiinta cind monografia abia iesise de sub teascurile tiparului ...Iesise , dar nu i-a fost dat s-o rasfoiasca...
"Traiasca Maria sa Existenta!"-fraza finala a actului monografic cade ca o cortina la sfirsit de spectacol si destin... As vrea sa gasesc citeva cuvinte deosebite pentru incheiere . As vrea...Dar nu-mi vin in minte. Pentru ca destainuirile lui Grogore Rusu nu-s doar simple amintiri, ci un timp comun pe care dorim sa -l parcurgem impreuna "Din coturnii timpului" (pierdut? cistigat? uitat?) .Prin aceasta ultima "iesire de rampa" Veniamin Apostol isi mai cistiga o data dreptul la memorie.Dreptul la neuitare.Dreptul la viata.

by: Ana Rusu

"Familia artistilor"-monolog de A. Vlăhuţă

2009-01-13T14:45:00.000+02:00

Veacul acesta se v-a inchide pe-o lume de "societati": societate functionarilor , a studentilor , e pensionarilor , a carutasilor , a vaduvelor sarace...Nesiguranta, greutatile vietii temerea vaga de nefericiri neprevazute indeamna pe oameni sa se apropie tot mai mult intre ei, sa se aseze umar la umar , ca astfel sa fie mai tari si mai pregatiti in lupta pentru existenta. Si nimic nu ne stringe mai bine laolalta , nimic nu ne face mai prieteni si mai solidari ca amenintarea unui vrajmas comun, la loviturile carora suntem expusi deopotriva. O furtuna pe mare infrateste pe toti calatorii de pe corabia care e in primejdie ; si-n desperata imbratisare a naufragiatilor este poate cel mai mare simbol de solidaritate si de contopire a vietii. Oamenii care urasc , acei care gasesc o voluptate in suferintele altora uita, se vede , ca si eu sunt expusi la dureri si ca daca n-ar fi decit moartea, care ne astupa gura la toti, inc-ar fi un cuvint destul de puternic ca sa nu ne mai dusmanim atita si sa nu mai fim asa de rai si patimasi unii cu altii.
De cite ori nu m-am intrebat vazind invrajbirea in care traiesc unele talente mai de seama la noi: Oare de ce nu se pot suferi oamenii acestia? Nu e glorie , nu e nemurire de ajuns pentru oricine ar sti s-o cucereasca? Nu suntem noi in stare sa admiram cit de multi alesi, numai sa fie?... Sunteti asa de putini acei care v-ati deosebit din gloata noastra; de ce nu va iubiti? de ce cautati sa va intunecati meritele unui altuia? Va temeti ca n-o s-avem destula marmura pentru stauiele voatre?
Ce frumos si moralizator spectacol ar fi pentru noi sa va vedem uniti, lucrind c-o intrecere de camarazi, nu de vrajmasi, la desteptarea neamului nostru! Ni s-ar parea ca sunteti mai mari; si v-am admira mai mult . Energia voastra ni-i scumpa si noi suferim cind cheltuiti din ea pe inveninari si pasiuni de rind . Dar si voi suferiti , pentru ca de multe ori va impuneti sa gasiti urite si detestabile unele lucruri frumoase, care au marele cusur de a fi facute de altii si va pervertiti modul de a judeca si furati sufletul vostru placerea de a admira -una din cele mai mari si mai senine placeri ale vietii. Si in loc sa va bucurati de o lucrare buna a camaradului vostru , voi va invinetiti de necaz si de rautate: va creati amaraciuni de bunavoie ca si cind viata n-ar avea destule si fata asta
Si cu toate astea, se stie ca emotiunele estetite au darul de a induiosa si contopi inimele omenesti.
Arta- ea insasi o forma a simpatiei-face pe om mai bun, mai iubitor, mai altruist.
Veacul acesta se v-a inchide peste societatea plapomarilor , a maturatorilor .. . Sa speram ca acel viitor v-a aduce "familia artistilor"!

by: Ana Rusu

LA MULTI ANI 2009!!!!!!!!!!

2009-01-02T00:01:00.001+02:00

Laaaaaaaaaa
Muuuuuuuuuuulllllţţţţţiiiiiiiii
Aniiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii!!!!!!!!!!!!

2008-12-25T01:31:00.000+02:00

Craciun Fericit si sa aveti parte de multe daruri!!!

Merry Christmas to everyone & have many many gifts!!!

Je vous souhaite un Joyeux Noel et pleins de beaux cadeaux!!!

TEST DE INTELIGENTA!!!

2008-12-17T15:51:00.000+02:00

Raspundeti fara sa trisati ...
1.Exista un 4 Iulie in Anglia?
a) da
b ) nu

2.Cate zile de nastere are in medie un om?
a) 1
b ) 2
c) 3++
d) 5++
e) 10++

3.Unele luni au 31 de zile, cate luni au 28 de zile?
a) 1
b ) 2
c) 3
d) 6
e) 9
f) 12

4.Cate roti are o masina normala?
a) 2
b ) 4
c) 5
d) 6

5.Este legal ca un om in California sa se casatoreasca cu sora vaduvei sale?
a) da
b ) nu

6.Imparte 30 la 1/2 si aduna 10. Care este rezultatul?
a) 10
b ) 25
c) 50
d) 70
e) 90

7.Daca sunt 3 mere si tu iei 2, cate mere ai?
a) 1
b ) 2
c) 3

8.Un doctor iti da 3 pastile si iti spune sa iei una la fiecare jumatate de ora.
Pentru cate minute o sa iti ajunga pastilele?
a) 20
b ) 40
c) 60
d) 90

9.Gigi Becali are 17 oi, si toate in afara de 9 mor. Cate oi mai raman?
a) 1
b ) 3
c) 5
d) 8
e) 9

10.Cate animale din fiecare sex a luat Moise cu el pe arca?
a) 3
b ) 2
c) 1
d) 0

11.Cate timbre de 1,5 lei sunt intr-o duzina?
a) 1
b ) 3
c) 6
d) 9
e) 12

Rapunsurile corecte sunt:

1.Exista un 4 Iulie in Anglia?
Da, vine imediat dupa 3 Iulie!

2.Cate zile de nastere are in medie un om?
1 Doar una! Tu te nasti de mai multe ori???

3.Unele luni au 31 de zile, cate luni au 28 de zile?
12, toate!

4.Cate roti are o masina normala?
5, mai este si roata de rezerva!

5.Este legal ca un om in California sa se casatoreasca cu sora vaduvei sale?
Nu - pentru ca este mort!!!

6.Imparte 30 la 1/2 si aduna 10. Care este rezultatul?
70, (30 impartit la 1/2 egal 60! Trebuie sa si gandesti putin...

7.Daca sunt 3 mere si tu iei 2, cate mere ai?
2, doar ce le-ai luat, nu?

8.Un doctor iti da 3 pastile si iti spune sa iei una la fiecare jumatate de ora.
Pentru cate minute o sa iti ajunga pastilele?
60 - Incepi cu prima pastila, peste 30 de minute o iei pe cea de-a doua, apoi peste inca 30 minute pe a treia. Deci 30+30=60

9.Gigi Becali are 17 oi, si toate in afara de 9 mor. Cate oi mai raman?
9, ca alea nu au murit.

10.Cate animale din fiecare sex a luat Moise cu el pe arca?
0.Nu era Arca lui Moise,ci Arca lui Noe!!!

11.Cate timbre de 1,5 lei sunt intr-o duzina?
12. Intr-o duzina de orice sunt 12!

TEATRUL, VOCEA CONSTIINTEI MORALE.

2008-11-29T20:39:00.000+02:00

Oglinda a vremurilor in schimbare , teatrul este o reactie , o provocare prin interogatie , un mod de a sparge realul spre imaginar , proiectind personajele intr-o anumita situatie sociala.Misiunea teatrului este , in esenta , educativa avind in vedere faptul ca mijloacele sale de expresie lucreaza inauntrul fiintei ce se afla fata-n fata cu viata impenetrabila , enigmatica si imprevizibila , dar mai ales , cu propria constiinta.
Intrebindu-se ce este sufletul omenesc , I.L. Caragiale il asemana cu "...o oglinda sferika , avind in adincimea-i si o constiinta : de aceea , minunea fara margini , de afara, ne intereseaza mai putin decit minunea dinauntru , tot asa de fara margini.Cu cit cea dintii se tot departeaza de noi , cu atit cea de-a 2 ne patrunde mai adinc: cea dintii este cea de-a doua suntem".
In aceasta "oglinda sferica" , unde existam noi insine , auzim clar vocea constiintei morale care ne dojeneste sau ne avertizeaza judecindu-ne cu intrebarea :"Cine sunt?...Ce-as putea fi?.. Ce puteam sa fiu , daca...?...De ce nu mi-am recunoscut greselile si vina?...De ce am fost orgolios...?... De ce?..."... De ce?.... De ce?.... De ce?.. De fapt , teatrul ca literatura si spectacol se construieste prin aceasta intrebare obsedanta , intrebarea care motiveaza evenimentele si reactiile ,de ce-ul fiind o interogatie fundamentala in evolutia personajelor si a conflictului dramatic.
Teatrul poate fi delimitat prin epoca , tendinte si curente , stiluri si modalitati de expresie ce definesc opere literare si creatori de spectacole , vocea constiintei morale este o trasatura comuna , de la tragicii greci pina in zilele noatre , existenta umana aflindu-se intr-o continua refacere launtrica.Cu cit minunea fara margini de afara , cum definea Caragiale viata, este potrivnica si amenintatoare cu omul , cu atit " minunea din nauntru" adika sufletul omenesc , constiinta , simte nevoia sa ase priveasca in " Oglinda sferica" , sa-si judece faptele nedemne , egoismu , trindavia, ... Toate aceaste morale aflindu-se fata-n fata cu reversul lor, cu codul eticii si echitatii; bunul simt , echilibrul si intelegerea , ordinea morala a existentei.
ce sint, de fapt, Oedip, Antigona, Hamlet, sau eroii create de Cehov,Ibsen, O*Neill, Pirandello, Eugen Ionesco, Camil Petrescu, Horia Lovinescu , decit voci ale constiintei morale , prin care umanitatea si-a exprimat crezuri si idealuri , nelinistea gindului si refacerea launtrica ajutind la inaltarea fiintei umane.
Complexitatea si autenticitatea aroului , firescul comunicarii determina intensitatea si acuratetea vocii constiintei morale.Pentru a fi receptate si sedimentatea in memoria cititorului sau a spectatorului , reverberatiile acesteia trebuie sa prinda toate nuantele si sensibilitatile , sa emotioneze si sa influenteze constiintele semenilor , sa le initieze cu "jocul ielelor" cum se confesa un personaj creat de Camil Petrescu. A vedea idei, ca sa continuam in spiritul ilustrului dramaturg cam uitat de teatre , inseamna sa privim in oglinda sferica, acolo unde "ne patrunde mai adinc" si "suntem" , acolo unde masca prefecatoriei nu incape , unde noi insine stam fata-n fata cu propria viata.
A oficia la "oglinda sferica" a constiintei inseamna , in primul rind , sa accepti demascarea sinelui , sa fii sincer cu tine insuti , sa ai putere sa te vezi cu luare aminte , sa te reculegi si sa te vezi asa cum esti : bun sa ticalos, cinstit sau ipocrit, demn ori duplicitar , generos sau egoist, om sau neom.Privirea in "oglinda sferica" a teatrului releva o imagine in antiteza pentru a iesi in evidenta morala a existentei, pentru ca spectatorul sa priveasca viata in alcatuirea ei complexa , cu lumini si umbre , inaltari si caderii, minciuna si adevar , dragoste si ura.
Revenind la ideea ca vocea constiintei morale se exprima prin sinceritatea si firescul personajului , este locul sa subscriu si eu la observatia ca bunele intentii ale unor dramaturgi esueaza ,neglijeaza conditia esentiala a actului de creatiei : transfigurarea artistica.De asemenea au tratat cu superficialitate constructia dramatica din perspectiva evolutiei personajelor , ignorind faptul ca dezvoltarea conflictului este conditionata de complexitatea eroului . Iata de ce cind discutam despre eroii dramaturgiei noatre contemporane , ne este greu sa-i particularizam ca individualitati si sa-i desprindem din scheme uzate , care nu au dat bataie de cap nimanui, dar si regizorii cuprinsi de "stari" si "semne" au neglijat personajul , favorizind spatiului vizual al reprezentatiei.
O aptitudine educata prin teatru este aceea de a admite viata celorlalti, individualitatea integrata in nazuintele si idealurile colectivitatii.De fapt, aceasta aptitudine umana o putem regasi in marea dramaturgie , tema insa se cere dezvoltata si adecvata timpurilor pe care le traim. Oglinda a vremurilor in schimbare , teatrul treb sa-l ajute pe acel "privitor" ce vine in sala de spactacol sa-si consoneze sufletul si mintea cu epoca pe care o construieste. Teatrul trebuie sa-i insufle incredere si speranta, sa_l ajute pe om sa-si inteleaga menirea, sa-i reaminteasca marele adevar ca el "este esenta tuturor lucrurilor ". " Tocmai pentru ca nu exista alta viata medita Titu Maiorescu -se cuvine sa folosim viata cit mai bine;tocmai pentru ca dupa moarte nu exista nici rasplata , nici pedeapsa, trebuie sa facem Binele de dragul lui si sa ne ferim de Rau din pricina sa".
Teatrul, " ca voce a constiintei morale" trebuie sa ne invete tocmai " sa facem Binele de dragul lui"

by: Ana Rusu

O parere obiectiva despre arta actorului de Mircea Gheorghiu, daca ai si tu una lasa comentariu ;)

2008-10-16T00:31:00.000+03:00

by: Mariana Milas

O parere despre arta actorului.

2008-10-13T23:05:00.002+03:00

Actor = Om = Adevar = Creator
Arta actorului = regasirea omului in superioara lui umanitate.
Arta actorului = arta trairii scenice.
Arta actorului = sacrificiu, martiriu.
Arta actorului = unitatea in diversitate a naturii umane contradictorii; ce nu e paradoxal nu e cu adevarat dramatic.
Arta actorului = cercetare si experimentare cu scopul insusirii mecanismului specific pentru transformarea conventiilor in realitati psihologice obiective specifice spiritului - mai important decat adevarul e drumul spre adevar; de aceea arta actorului este "macelarita" de sistemul de invatamant, mai ales de sistemul de notare in sine, incompatibil cu creativitatea si cu psihicul studentului in dezvoltare. Fara libertate nu exista creatie; constrangerea si modelarea din sistemul de invatamant conduce la autocenzura comportamentului, la duplicitate, la minciuna; se cere sinceritate, dar in realitate se cultiva contrariul: minciuna, ipocrizia, falsitatea. Prima conditie a creativitatii unui grup e increderea reciproca, in a carei sprijin nu vine sistemul, ba chiar vine din contra. In opera de arta a actorului, materia e omenescul, fara reductii; actorul e omul viu si intreg, complet, la intreaga sa capacitate de a rationa si a simti. A juca, a interpreta, a mima inseamna a reduce omenescul, a nega virtutile pe care ni le-a dat Dumnezeu.
In viata oamenii fac cele mai bune roluri (rolul studentului, al profesorului, al angajatului, al patronului, al parintelui etc.). Acestea sunt cele mai credibile roluri deoarece avem scopuri si intentii clare si ne asumam regulile "jocului" - astfel rolul se formeaza de la sine, nu incercam nici o clipa sa-l costruim, sa-l ilustram, sa-l aratam cuiva. La fel si actorul - nu trebuie sa arate nimic nimanui; nu trebuie sa arate spectatorului cum crede el ca ar fi Hamlet de exemplu, sa-l interpreteze; spectatorul nu cere o opinie de la actorul X despre Hamlet, spectatorul vrea sa-l vada pe HAMLET!!! Atunci cand actorului i se cere sa aiba un scop, nu inseamna ca actorul trebuie sa arate ca are un scop; atunci cand i se cere sa fie in situatie, nu inseamna ca trebuie sa arate ca e in situatie; atunci cand i se spune sa fie, nu sa faca, nu inseamna ca trebuie sa arate ca el este si ca nu face; atunci cand i se cere sa comunice real, nu inseamna ca trebuie sa arate ca el comunica real, sa arate ca asculta, ca incaseaza; atunci cand o "repetitie" (termenul corect e refacere) e un succes, actorul nu trebuie sa incerce sa repete succesul, sa arate cat de bine i-a iesit cu o zi in urma.
Doar scopul clar (definit scurt si la obiect) si real si intentiile clare si reale in situatia asumata in mod real pot tine actorul departe de capcanele enumerate in paragraful anterior. Actorul nu trebuie sa constientizeze ideea de personaj literar. Pe scena sau la filmari el trebuie sa-si asume instantaneu situatia de viata in care se afla personajul si scopul si intentiile sale, asumate in legatura cu colegii din distributie si niciodata in legatura cu "personajele". La fel cum nimeni nu poate sti din timp cum va reactiona intr-o situatie de criza si nici nu-si va putea analiza constient actiunile ce vor veni in mod organic in timp ce se va afla intr-o astfel de situatie, tot asa nici actorul nu trebuie nici o clipa sa se intrebe cum sa-si asume situatia sau cum sa actioneze, ci sa se "arunce" pur si simplu in situatie. Textul trebuie sa fie foarte bine memorat si apoi uitat, la fel cum in viata niciodata nu stim ce vom face peste o ora sau peste un an sau cum vom actiona sau ce oameni si obstacole vom intalni. Daca situatia, scopul si intentiile sunt asumate, actiunile si replicile vor veni in mod organic in urma unei puternice necesitati interioareIn felul acesta actorul va avea o traire autentica, unica si irepetabila, indeplinindu-si rolul de creator al operei de arta care este el insusi. Iluzia de "personaj" sau de "interpretare" sau de "rol" este doar a publicului. Daca situatia, scopul si intentiile nu sunt asumate, actorul va actiona nesustinut interior, deci va minti, caz in care nu se poate discuta despre adevarata arta a actorului, cea a trairii scenice.
Aceasta metoda e eficienta doar odata cu dezvoltarea curiozitatii ludice, a vulnerabilitatii, spiritului de sacrificiu, initiativei, onestitatii, demnitatii, integriatii, altruismului, increderii, curajului, simtului masurii, modestiei, bunului simt, inteligentei, imaginatiei active (cea in care suntem pusi in situatia de a rezolva o problema), fermitatii, simtului punctualitatii, al responsabilitatii, vointei si unui foarte bun echilibru intre ratiune (gandire) si simtire (impuls).
Autocunoasterea e principalul punct de sprijin al omenescului, principalul punct de sprijin intre ratiune si simtire, principalul punct de sprijin impotriva a tot ceea ce se impotriveste cunoasterii. Actorul e adevaratul spectacol, spectatorul experimenteaza, traieste, simte, rationeaza, creeaza odata cu el si astfel se autocunoaste (imaginatia substitutiva) - cauza si scopul studiului artei actorului: "Ce este omul?". Nu e suficient ca spectatorul sa inteleaga, esential e sa si creada; omul nu-si face proces de autocunoastere daca informatia este doar bogata si logica, esential e ca ea sa fie crezuta , simtita pentru a putea fi asimilata; la fel ca in viata - profesorul explica elevului normele morale si de ce e bine sa le respecte, dar toata argumentatia sa este spulberata daca el nu este crezut, ceea ce se itampla in momentul in care elevul observa ca insusi profesorul nu respecta acele norme - prin analogie, la fel e si situatia in care spectatorul intelege actorul, dar nu-l crede. Putem schimba ceva in "interiorul" unui om doar prin exemplu personal. Altfel spus, singurul mod prin care putem schimba ceva in jurul nostru sau in cei din jurul nostru este de a ne schimba, de a ne modifica noi insine - la fel si in cazul actorilor si spectatorilor.
Certitudinile si ideile preconcepute suprima libertatea si creatia si anuleaza omul, sunt cele mai mari obstacole in calea adevarului. Sunt cei mari dusmani ai omului si implicit ai actorului. Spre exemplu, ne lasam foarte usor influentati, descurajati de ceea ce nu pot face cei din jurul nostru, din societate, in loc sa privim la ceea ce ei pot face. Practic, atunci cand cineva ne zice ca e imposibil sa realizam un anumit lucru, nu primim altceva decat dovada faptului ca persoana respectiva nu a fost capabila sau nu crede ca e capabila sa realizeze acel lucru - o neputinta de-a sa - pe care din pacate tindem de multe ori sa o transformam intr-o certitudine pentru propia persoana.
Adevarul motiveaza efortul actorului; arta actorului se supune filosofiei metodei, a drumului spre adevar, drum pe care se porneste fara idei preconcepute si fara a se cunoaste destinatia. Majoritatea spectacolelor de "teatru" nu au nimic in comun cu arta actorului, ele supunadu-se filosofiei obiectului, a rezultatului final, a viziunii moarte a unui regizor care fabrica viata din idei preconcepute in loc sa o descopere, sa o lase sa se nasca.
Teatrul nu trebuie sa fie doar o ilustrare a vietii, nu trebuie sa arate nimic nimanui, in caz contrar obliga actorul sa adopte o tehnica deductiva, de acumulare de trucuri. Tehnica actorului trebuie sa fie una inductiva, de eliminare a certitudinilor si cliseelor, de despecializare. Teatrul nu trebuie sa se supuna filosofiei obiectului, nu trebuie sa se supuna niciunei filosofii si nimanui.
Teatrul adevarat se naste atunci cand actorul cu un scop real in situatia asumata in mod real intalneste obstacole in calea atingerii scopului.

sursa:faimosul internet.

Citate

2008-09-08T21:17:00.000+03:00

Sper sa va placa.

Ca o piesa de teatru, asa este viata : nu dureaza cit de mult a tinut ci cit de frumos s-a desfasurat .- Seneca
Teatru fara femei frumoase este o enormitate. Dintre sutele sau miile de romane care s-au scris , nu stiu daca vreunul sa aiba drept eroina o femeie urita.-Camil Petrescu

O mika informatie despre marele Constantin Stanislavski

2008-09-08T21:12:00.001+03:00

Constantin Sergheevitci Stanislavski (în limba rusă: Константин Сергеевич Станиславский) 5 ianuarie 1863–7 august 1938) a fost un inovator în teatrul şi arta actoricească ruseşti.

Născut cu numele de Constantin Sergeievich Alexeev în Moscova într-o familie avută, şi-a făcut debutul pe scenă la vârsta de numai şapte ani. Şi-a luat numele de scenă Stanislavski la începutul carierei, (probabil, din dorinţa de a apăra bunul nume al familiei).

În 1888, Stanislavski a înfiinţat Societatea de Artă şi Literatură la teatrul Mali, unde a căpătat o experienţă în arta dramatică.

În 1897 a fost cofondatorul Teatrului de Artă din Moscova alături de Vladimir Nemirovici-Dancenko. Una dintre primele piese puse în scenă a fost Pescăruşul al lui Anton Cehov. În Teatrul de Artă, Stanislavski a început dezvoltarea faimosului său "Sistem", bazat pe tradiţia realismului lui Alexandr Puşkin. "Sistemul" va fi mai apoi dezvoltat de Lee Strasberg, Stella Adler, Robert Lewis, Sanford Meisner şi mulţi alţii în Statele Unite. "Sistemul" lui Stanislavski se concentrează pe dezvoltarea în mod realist a personajelor. Actorii erau instruiţi să folosească "memoria afectivă" pentru a portretiza în mod natural emoţiile personajelor interpretate. Pentru a reuşi în această încercare, actorilor li se cerea să se gândească la un moment din vieţile lor în care au simţit emoţia dorită şi să încerce să o prezinte pe scenă, totul în dorinţa de a asigura o interpretare cât mai apropiată de realitate.

Sistemul lui Stanislavski este o metodă complexă pentru interpretarea unor personaje credibile. Actorii de film, televiziune şi de teatru din zilele noastre datorează mult acestei metode.

Una dintre căile folosite de Sistem este aceea a "magicului dacă". Actorii erau îndemnaţi să-şi pună cât mai multe întrebări în legătură cu personajul interpretat, una dintre primele astfel de întrebării fiind: "Ce aş fi făcut eu dacă m-aş fi aflat în aceiaşi situaţie cu personajul meu?"

Stanislavski a avut influenţă asupra unor scriitori precum Maxim Gorki şi Anton Cehov.

Stanislavski a supravieţuit atât revoluţiei din 1905 cât şi revoluţiei din 1917, în timpul acesteia din urmă, numai după intervenţia lui Lenin, după cum s-a afirmat în epocă. În 1918, Stanislavski a înfiinţat Studioul Întâi ca şcoală pentru tinerii actori şi a scris mai mlte lucrări în domeniul teatral.

Adus de la http://ro.wikipedia.org/wiki/Constantin_Stanislavski

O mika informatie despre marele Constantin Stanislavski

2008-09-08T21:12:00.000+03:00

Dar eu si mai si!!!

2008-09-07T18:36:00.000+03:00

>Am invatat ...
>ca
>sansele nu trebuie niciodata sa le pierzi.
> Acelea pe care le pierzi tu
> le
> prinde din zbor o alta persoana.
> Am invatat ca atunci cind porti pica si
> amaraciune fericirea se duce in alta parte.
>
> Am invatat...
> Ca
> ar trebui mereu folosite vorbe
> bune...Pentru ca
> miine poate
> va trebui sa le retragi.
> Am invatat ca un suris
> e un mod economic
> pentru a-ti imbunatati aspectul.
> Am invatat
> ca nu pot sa aleg
> cum ma simt...
> Dar pot mereu sa fac cite ceva.
> Am invatat...ca
> atunci cind fiul tau
> nou nascut iti tine degetul in micul lui
> pumn... s-a lipit de tine pentru toata viata.
>
> Am invatat...ca toti
> vor sa traiasca in virful
> muntelui...Dar toata fericirea si
> cresterea au loc in timpul urcusului.
>
> Am invatat ...ca trebuie sa te bucuri
> de calatorie si sa nu te gindesti doar la scopul ei.
>
> Am invatat ...
> ca e mai bine
> sa dai sfaturi doar in doua
> situatii...
> Cins sint cerute si cind
> de ele depinde viata cuiva.
>
> Am invatat
> ca cu cit irosesc mai putin timpul...
> mai multe lucruri reusesc sa
> fac.
>
> Este saptamina prieteniei...
> Demonstreaza prietenilor tai ca
> tii la ei.

by: Ana Rusu

Oare teatrul este literatură? de Ion Luca Caragiale

2008-09-02T17:28:00.000+03:00

Principiul fundamental al artei în genere este intenţia de a transmite o concepţiune prin mijloace convenţionale de la om la om; încercarea de a realiza acea intenţie constituie opera de artă: ori de ce fel ar fi concepţiunea, - înaltă sau joasă, rafinată sau primitivă, sacră ori profană, - numai cîtuşi de puţin să fie o izvorîre nu voită, ci pornită fireşte din adîncimea, infinită ca şi natura ce se oglindeşte în ea, a creierului omenesc, ea merită să se arate lumii, numai să poată cum; şi dacă poate cum trebuie, atunci se va impune înţelesului altor minţi omeneşti, numai capabile să fie a înţelege. Aci stă raţiunea finală a artei umane: înţelesul omenesc.

Dar cîte sunt mijloacele convenţionale pentru transmiterea unei intenţii artistice? Sunt desigur multe şi mulţi critici au căutat să le clasifice. Din cîţi am citit pînă acuma, nu am găsit în nici unul o părere deosebită în privinţa teatrului; pentru toţi, dramaturgul este considerat ca un fel de literat sau poet, iar piesele de teatru ca un fel de producţii literare sau poetice. Cursurile de poetică ne prezintă chiar capitole întregi despre poezia dramatică. Să mă ierte domnii autori de poetice mai mult sau mai puţin elementare să cred despre dramaturgie altfel decît vor dumnealor să mă facă a crede.

Teatrul, după părerea mea, nu e un gen de artă, ci o artă de sine stătătoare, tot aşa de deosebită " de literatură în genere şi în special de poezie ca orişicare artă - de exemplu arhitectura. Literatura este o artă reflexivă. Orice gen literar are de obiect deşteptarea de imagini numai şi numai prin cuvinte exprimînd gîndiri: epică, lirică, narativă, oricum ar fi, literatura se mărgineşte la a închipui imagini, a gîndi asupră-le şi a transmite cititorului prin cuvinte acele imagini şi gîndiri; aci stau tot obiectul şi toată intenţia literaturii. Teatrul este o artă constructivă, al cărei material sunt conflictele ivite între oameni din cauza caracterelor şi patimilor lor. Elementele cu care lucrează sunt chiar arătările vii şi imediateale acestor conflicte.

Convenţionalitatea acestei arte este cea mai grosolană posibilă: căci intenţiunea de a arăta obiectul - care aicea sunt conflictele morale ivite Între oameni - se realizează prin arătarea obiectului chiar întocmai. Aici intenţia artistului îmbracă, în carne şi în oase adevărate, figurile ce ne arată: toate sunt, nu spuse, ci aievea înfăţişate; bucuria rîde din ochi vii, durerea plînge cu lacrimi adevărate, faptele cer timp, şi precum în natură trebuie să treacă vreme şi împrejurări peste obiectul real pentru ca el să se modifice în o stare dată a lui, asemenea aici trebuie să treacă împrejurări şi prin urmare vreme reală pentru ca să se desăvîrşească arătarea intenţionată. Faptul că unul din mijloacele sale de reprezentare este şi vorbirea omenească, nu trebuie să facă a se lua teatrul ca un gen de literatură; din acest punct de vedere teatrul ar avea mai multă rudenie cu arta oratoriei.

Se înţelege că, la urma urmelor, izvorul comun al tutulor artelor este conceptiunea omenească; dar formulările interne, manifestaţiunile si modurile de transmitere intenţionată a concepţiunii sunt deosebite pentru fiecare artă.

După aceste deosebiri specifice, vedem că teatrul este tot atît de puţin înrudit cu literatura pe cît ar fi sculptura şi pictura cu arhitectura şi muzica. Pe cînd concepţiunea poetului se formulează în gîndirile lui proprii cari sunt chiar materialul intern al artei sale, şi care, transmise prin cuvinte, constituiesc de-a dreptul obiectul de artă desăvîrşit, concepţiunea dramaturgului se formează în înfăţişări vii de împrejurări şi fapte omeneşti, iar gîndirea lui nu are nimica a face cu producţia teatrală în sine; şi dacă el gîndeşte, aceasta o face numai spre a găsi intocmirea, economia mecanică, pe care să poată sta clădirea ce a conceput şi voieşte să înfăţişeze.

Cu mult mai mult se aseamănă deci dramaturgul cu arhitectul care concepe clădirea, o plănuieşte pe hîrtie, şi tocmai apoi. o arată făcută gata din grămădirea întocmită a materialului voit. In acest sens gîndeşte şi dramaturgul - nu la a gîndi ceva, ci la a arăta ceva. Astfel, asemănare mai nemerită nu poate avea o piesă de teatru propriu-zisă decît cu planul unui monument. In adevăr precum planul arhitectului nu este chiar realizarea finală a intentiunii sale, adică monumentul, ci numai notarea convenţională după care trebuie să se strîngă şi să se alipească materialele cerute într-un tot ordonat, asemenea şi scrierea dramaturgului nu este chiar desăvîrşirea intenţiunii lui - adică comedia - ci notarea convenţională după care se vor alipi elementele proprii spre a. arăta o trecere de împrejurări şi fapte umane. Mai scurt: pe cît de puţin planul arhitectului este pictură, tot atît de puţin e scrierea de teatru poezie.

Fiind însă că teatrul ne arată oamenii, şi fiindcă în împrejurări omeneşti, acţiunile, cări sunt chiar viaţa, sunt însoţite de vorbire, oamenii dramaturgului trebuiesc fireşte să vorbească şi ei. Din împrejurarea însă că păpuşile lui pe lîngă că trebuie să umble, să plîngă, să riză, să se mîngîie, să se bată, ori să se ucidă chiar (fapte ce nu se pot întîmpla în lume tot pe tăcute) mai trebuie să şi vorbească şi că poetul nu are alt material extern de comunicare a gîndirii sale decît cuvîntul - din această împrejurare, că un element material este comun, şi aceasta în proporţii de întrebuinţare şi ordine foarte neegale, între două arte atît de fundamental deosebite prin modul de transmitere al concepţiunii, se poate oare deduce că Teatrul este Poezie şi că o piesă de teatru este o producţie de gen literar? Dar o împrejurare asemenea cu aceasta ni-o prezintă şi comunitatea altor materiale şi mijloace de manifestare între alte arte foarte deosebite: marmura, comună sculpturii şi arhitecturii, linia şi chiar culorile comune arhitecturii, picturii şi sculpturii şi, cea mai caracteristică dintre toate pentru teza ce ne ocupă, plastica, asemenea comună picturii, sculpturii şi teatrului.

Nu! Teatrul şi literatura sunt două arte cu totul deosebite şi prin intenţie şi prin modul de manifestare al acesteia. Teatrul e o artă independentă, care ca să existe în adevăr cu dignitate, trebuie să pună în serviciul său pe toate celelalte arte, fără să acorde vreuneia dreptul de egalitate pe propriul lui teren.

by: Ana Rusu

creatorul de teatru!

2008-09-01T22:53:00.001+03:00

Creatorul de teatru se joaca cu emtotiile adica cu ceea ce simt eu,tu ,oamenii din intregul univers, parca uneori prea grabiti sa le mai acorde atentie.Este foarte important sa stim ca emotiile se nasc in mintea noastra.Constiinta este vasta,infinita. .Emotiile sunt sinonime cu puritatea,ele se nasc in minte ca si gandurile.Toti oamenii se emotioneza,plang,tipa numai ca actorul a descoperit dialogul dintre ratiune si emotie si reuseste la fiecare spectacol sa-l valorifice.Astfel putem face diferenta dintre actorul creator de teatru si actorul amator caruia emotiile ii aduc neplaceri,il inhiba neputand sa-si sustina conceptul personajului si sa duca rolul la bun sfarsit.

by: Mariana Milas

Un actor grabit

2008-09-01T16:46:00.000+03:00

I:
Vad cum stai, te framanti, si-ti lipseste curajul
De a-mi spune ce s-a-ntamplat,
Dar eu stiu, nu ai cum sa te-ascunzi acum,
Nu cauta un alt drum.
II:
Alte maini fierbinti, si-alte nopti de dor, alte brate te cer,
Dar in viata mea, vei ramane, doar un trecator,
III:
Nu stii ce sa imi spui, vad cum cauti in graba, cuvinte care ma mint,
Insa nu are rost, stiu ca-n fatza mea, ai fost...

Refren:
Un actor grabit, care spune, replica si-apoi a plecat zambind,
Un actor grabit, care-a si uitat, ce a rostit, pe scena,
Un actor grabit, care pleaca, imediat ce piesa a luat sfarsit,
Bucuros ca rolul a fost usor, alearga.. spre alt? decor?

IV:
Vad cum stai, te framanti, si-ti lipseste curajul, de a-mi spune ce s-a-ntamplat,
Dar eu stiu! Nu ai cum sa te-ascunzi de mine, nu cauta un alt drum!
V:
Vrei sa joci un alt rol, dar nu poti convinge,
Ai vrea sa cred ca ti-e greu!
Insa nu are rost, stiu ca-n fata mea, aï fost

Refren(x2):..

by: Ana Rusu

Tempo-ritmul vorbirii

2008-09-01T15:27:00.000+03:00

Ritmul nu e altceva decit o insusire de momente ale vorbirii , momente lungi sau scurte accentuate sau neaccentuate , cu aceleasi pauze lungi sau scurte.
In vorbire nu trebuie numai sa vorbesti ritmic , ci sa taci ritmic.
Multi actori executa cerintele vorbirii cu multa pricepere si precizie, dar fac formal. Ei cadenteaza , rup versul de teama pauzei , care dupa parerea lor tulbura ritmul.
O data cu deprinderea de a-l cadenta, ei accentueaza in mod mecanic memontele, fara sa urmareasca intotdeauna pauzele necesare.
Acelasi lucru se intimpla si in domeniul tempo-ritmul fara oprire , fara ca cuvintele sa fie rupte , fara incordare, fara eforturi , fara transpiratie, fara graba.
Dar sunt actori care se adapteaza launtric la un tempo-ritm , se molipsesc ,patrund in el,traiesc necontenit , fara oprire. Atunci actorul e firesc.
Multi actori accentueaza sf fiecarui rind , parca le-ar masura cu metrul.
Nu trebuie sa faca de loc asa.La versuri nu e bine sa se rupa nici cuvintele, nici sf rindurilor.Marcare rindurilor trebuie sa se faca cu prudenta.
Opririle sau pauzele pot sa intervina la mijlocul oricarui rind, nu numai la sf lui.Sunt citeodata obligatorii.Asteas pauzele logice si psihologice.Fara ele vorba e lipsita de inteles, lipsita de viata.Dar ele trebuie sa fie vii.

by: Ana Rusu

Je Ne Vous Oublie Pas

2008-09-01T15:04:00.000+03:00

Lyrics :
Dans mes absence parfois sans doute
J'aurai pu m'éloigner
Comme si j'avais perdu ma route
Comme si j'avais changé

Alors j'ai quelques mots tendresses
Juste pour le dire
Je ne vous oublie pas non jamais
Vous êtes au creux de moi
Dans ma vie dans tout ce que je fais
Mes premiers amours mes premiers rêves
Sont venus avec vous
C'est notre histoire a nous

Je ne vous oublie pas, non jamais
Vous savez tant de moi
De ma vie de tout ce que j'en fais
Alors mes bonheurs mes déchirures
Se partagent avec vous
C'est Notre histoire à nous
Je ne vous oublie pas

Parce que le temps peut mettre en cage
Nos rêves et nos envies
Je fais mes choix et mes voyages
Parfois j'en paye le prix
La vie me sourit ou me blesse
Quelle que soit ma vie

Je ne vous oublie pas, non jamais
Vous êtes au creux de moi
Dans ma vie dans tout ce que je fais
Mes premiers amours mes premiers rêves
Sont venus avec vous
C'est notre histoire à nous
Je ne vous oublie pas,

Même a l'autre bout de la terre
Je continue mon histoire avec vous

Je ne vous oublie pas, non jamais
Vous êtes au creux de moi
Dans ma vie de tout ce que je fais
Mes premiers amours mes premiers rêves
Sont venus avec vous
C'est notre Histoire à nous

Je ne vous oublie pas, non jamais
Vous savez tant de moi
De ma vie de tout ce que j'en fais
Alors mes bonheurs mes déchirures
Se partagent avec vous
C'est notre histoire à nous
Je ne vous oublie pas
Je ne vous oublie pas

by: Ana Rusu

Ce inseamna "actor"

2008-09-01T14:36:00.000+03:00

Cuvântul "actor" este derivat din limba latină din substantivul masculin actor (feminin, actrix) din verbul agere "a face, a întreprinde, a petrece timpul" + sufixul -or "cel care realizează acţiunea indicată de radical".

Un actor este o persoană care interpretează un rol, într-o producţie dramatică. Termenul este folosit în mod normal pentru cineva care joacă în filme, teatru, televiziune sau radio. Pe lângă roluri dramatice, actorii pot cânta sau dansa sau pot lucra doar ca artist vocal.

by: Ana Rusu

2008-09-01T13:55:00.001+03:00

TEATRUL REPUBLICAN "LUCEAFĂRUL " din CHIŞINĂU

by : Ana