O carte despre actorii care, acum 60 de ani, au fondat Teatrul „Luceafărul”
La Tipografia Centrală din Chişinău a apărut volumul „Evocări” semnat de Grigore Rusu, profesor universitar la Academia de Muzică, Teatru şi Arte Plastice, maestru emerit al artei, unul dintre fondatorii Teatrului „Luceafărul”.
Construită pe repere biografice, aşa cum menţionează într-o succintă prezentare criticul Nicolae Bătrânu, cartea reflectă câteva evenimente cruciale prin care a trecut generaţia anilor treizeci (din care face parte şi dumnealui), anii de şcoală, studiile la Şcoala Superioară de Teatru „B. Şciukin” din Moscova, metodologia profesorilor Ana Orociko, Boris Zahava, Iosif Molcianov, crearea Teatrului „Luceafărul”, actorii, rolurile interpretate şi repertoriul teatrului, turneul la Sala Palatului din Kremlin, stagii la Bucureşti.
Partea cea mai consistentă a cărţii o constituie capitolele despre crearea Teatrului „Luceafărul”. Acesta a fost fondat de către prima promoţie de actori moldoveni ai Şcolii Superioare de Teatru „B. Şciukin” de pe lângă Teatrul „Vahtangov” (1955-1960), şcoală condusă de artista poporului din URSS, profesoara Ana Orociko. Potrivit prefaţatorului cărţii, scriitorul Valeriu Matei, crearea la Chişinău a Teatrului „Luceafărul” şi prestaţia echipei acestui templu al Melpomenei au iluminat conştiinţa artistică a câteva generaţii, devenind, în timp, un reper sigur şi un model demn de urmat. Iar la întoarcerea celor 20 de actori de la Moscova, după spectacolele de diplomă prezentate pe scena Teatrului rus „A. P. Cehov”, scriitorul Aureliu Busuioc, admirându-le dicţiunea, pronunţarea şi melodia intonaţiei specifică limbii române, a declarat că „au plecat la Moscova moldoveni, dar s-au întors români”.
Spectacolele „Flori de câmp” şi „Costumul de nuntă”, îşi aminteşte autorul, au fost prezentate la Chişinău pe 26-27 iunie 1960. A doua zi, scriitorul Vasile Vasilache scria în ziarul „Moldova Socialistă”: „Sunt douăzeci: Maria Balan, Vera Grigoriev, Nina Doni, Vladimir Zaiciuc, Valentina Izbeşciuc, Dumitru Caraciobanu, Vasile Constantin, Nina Mocreac, Ecaterina Malcoci, Anatol Pogolşa, Gheorghe Rotăraş, Anatol Rusu, Grigore Rusu, Eugenia Todoraşcu, Ilie Todorov, Ion Ungureanu, Dumitru Fusu, Ion Horea, Ion Şcurea, Pavel Iaţcovschi. Aceste nume le veţi citi în curând pe afişele noului teatru al tineretului, fondat zilele acestea la Chişinău”.
Fiind încă în ultimul an de studii, Studioul moldovenesc de la „Şciukin” a participat, cu aceleaşi spectacole, la Decada literaturii şi artei moldoveneşti de la Moscova. Presa moscovită şi cea unională au publicat mai multe articole elogioase, numind studioul „Moskovski 23-i” (al 23-lea din Moscova), subliniind, în primul rând, distribuţia excelentă. Vorba e că, în 1960, în Moscova activau 22 de teatre, iar studioul moldovenesc, fiindcă nu avea nume, a fost numit „Moskovski „23-i”.
„Despre colegii mei, parteneri de scenă, pot spune numai cuvinte frumoase şi de laudă”, afirmă autorul, dar, în acelaşi timp, nu trece peste problemele pe care le-au avut aceştia, aflându-se în vizorul demnitarilor comunişti de atunci, care, între alele, l-au făcut să plece din teatru pe regizorul-şef, ex-ministrul Culturii de azi, Ion Ungureanu. Altminteri, cartea te captivează de la primele pagini, fiind bazată pe amintiri, dar şi pe documente de epocă.
Grigore Rusu a mai participat la crearea Facultăţii de Artă Dramatică a Institutului de Arte, a publicat monografii despre actori („Eugeniu Ureche”, „Valeriu Cupcea”, „Constanţa Târţău”, „Veniamin Apostol („Din coturnii timpului”), „Petre Baracci”, manualul „Arta vorbirii”, lucrări metodice şi analitice. În calitate de cadru didactic, a creat trei catedre pe care le-a condus consecutiv - Catedra de regie, cea de artă a vorbirii scenice şi canto, precum şi Catedra actorului şi vorbirea scenică.
Timpul 2010
vineri, 19 noiembrie 2010
luni, 15 noiembrie 2010
„Luceafărul” – 50 de ani de istorie a teatrului
Cu o istorie care a dat naştere la multe mituri şi legende, adulat sau contestat, Teatrul Republican „Luceafărul” marchează în acest an jumătate de secol de activitate.
Povestea „luceferiştilor” a început în 1960, odată cu revenirea de la Moscova a 20 de tineri frumoşi, talentaţi şi curajoşi, şcoliţi la celebra şcoală rusească de teatru „Şciukin”, după estetica lui Vahtangov, care aveau să revoluţioneze arta teatrală din Republica Moldova.
„Intrigă şi iubire”, montat în 1965 la „Luceafărul” de Ion Ungureanu şi Sandri Ion Şcurea, pare să fie titlul care defineşte cel mai bine stările între care a oscilat teatrul de-a lungul timpului.
Ion Ungureanu, Sandri Ion Şcurea, Dumitru Caraciobanu, Vladimir Zaiciuc, Grigore Rotăraş, Grigore Rusu, Anatol Rusu, Pavel Iaţcovschi, Anatol Pogolşa, Ion Gore, Ilie Todorov, Dumitru Fusu, Maria Bălan, Valentina Izbeşciuc, Nina Mocreac, Nina Doni, Ecaterina Malcoci, Eugenia Todoraşcu, Vera Grigorieva, Vasile Constantin - 20 de tineri frumoşi şi talentaţi, proaspăt întorşi de la Moscova, în 1960, aveau să scrie un nou capitol în istoria teatrului moldovenesc, cel mai luminos şi mai glorios (dacă ar fi să utilizăm, fără eufemism, limbajul adecvat acelei perioade). A fost generaţia care a scăpat teatrul moldovenesc de ruşinosul stigmat de unealtă de propagandă partiinică. Era perioada dezgheţului hruşciovist şi aceşti tineri proaspăt întorşi de la Moscova stârnesc pasiuni, invidii, gelozii şi multă admiraţie. „Luceafărul” devine nu doar o instituţie de cultură, ci un templu. Despre istoriile de dragoste care s-au consumat în culisele acestui teatru, despre pasiunile care au răzbătut dincolo de culise, circulă şi astăzi legende. „Luceafărul” însă este teatrul care s-a confruntat şi continuă să se confrunte cu o sumedenie de clişee la nivel de percepţie.
„Luceafărul” a însemnat perioada de glorie a teatrului moldovenesc. Glorie pe care ulterior şi-o asumă mai multe persoane care au activat aici. Dintotdeauna însă, cel mai de valoare tezaur pe care l-a avut acest teatru a fost echipa lui.
Cei 20 de tineri proaspăt trecuţi prin malaxorul şcolii Şciukin, de pe lângă teatrul lui Vahtangov, s-au întors la Chişinău, dar urmau să fie supravegheaţi de la Moscova de Anna Alexeevna Orociko, conducătorul lor de curs. Pentru început, repertoriul teatrului a fost stabilit în baza spectacolelor de diplomă: „Flori de câmp”, „Costumul de nuntă” şi „Nota zero la purtare”.
Repertoriul Teatrului „Luceafărul” numără 25 de spectacole, inclusiv spectacole pentru copii. Alături de cele două generaţii de actori din clasa lui Boris Focşa, care formează echipa „Luceafărului”, în teatru mai activează actori din prima generaţie de „luceferişti”, precum Nina Doni, una dintre fondatorii teatrului, dar şi Paulina Zavtoni şi actori din generaţiile care au urmat: Raisa Ene, Tatiana Băcescu, Filip Dascăl, Gheorghe Pârlea.„Până în prezent, la „Luceafărul” s-au perindat mai multe generaţii de actori, regizori, administratori, scenografi, coregrafi, pictori de costume. Tuturor le dăm întâlnire pe 12 noiembrie, când va avea loc o serată jubiliară. Dar mai întâi, în prima parte a zilei, vom organiza un simpozion teatral cu genericul „Teatrul „Luceafărul” în contextul mişcării teatrale contemporane” şi la acest simpozion vor fi prezenţi atât oaspeţi de peste hotare, este vorba de Oleg Pivovarov, redactor-şef al revistei moscovite „Viaţa teatrală”, Rusia, Nina Mazur, critic de teatru din Germania, Aura Corbeanu, critic de teatru din România, cât şi, evident, criticii de teatru din Republica Moldova care au urmărit de-a lungul timpului evoluţia acestui teatru”, a declarat pentru FLUX Stela Focşa, directorul artistic al teatrului.
De asemenea, în cadrul seratei jubiliare va fi lansată şi o carte dedicată celor 50 de ani de activitate, cu titlul: „Amintiri în alb şi negru” despre Teatrul „Luceafărul”, scrisă de criticul de teatru Dina Ghimpu, care conţine interviuri cu actorii care au activat de-a lungul timpului în acest teatru, dar şi cronici de teatru asupra spectacolelor montate pe scena „Luceafărului”.
Miercuri, 27 octombrie, la Teatrul „Luceafărul” a avut loc o conferinţă de presă, în cadrul căreia administraţia a dezvăluit câteva dintre surprizele celei de-a 50-a stagiuni şi, de asemenea, a împărtăşit din planurile şi succesele echipei din ultima perioadă.
Recent, trupa teatrului s-a întors din Egipt, unde s-a aflat în perioada 10-20 octombrie, pentru a participa la cea de-a 22-a ediţie a Festivalului Internaţional de Teatru Experimental, care a avut loc la Cairo. Teatrul „Luceafărul” participă pentru a doua oară la acest festival şi, deja al doilea an consecutiv, festivalul a devenit unul competitiv. Ediţia din acest an a reunit 48 de teatre: 11 teatre participante din Africa şi 37 de teatre reprezentând continentul european. Teatrul „Luceafărul”, la cererea membrilor juriului, a prezentat de două ori spectacolul „Omul cel bun din Sâchuan” şi s-a învrednicit de două premii din cele opt acordate: premiul pentru Cea mai bună regie şi premiul pentru Cea mai bună performanţă a trupei. Stela Focşa a menţionat că a fost singura trupă de teatru prezentă în festival care a primit două premii.
Paulian Zavtoni, actriţa care timp de 50 de ani a păstrat fidelitate unui singur teatru – „Luceafărul”, a declarat, în cadrul conferinţei de presă, că tânăra echipă a teatrului merită cu prisosinţă toată lauda şi atenţia. „Eu consider că sunt o actriţă fericită, pentru că am jucat pe parcursul anilor alături de multe generaţii de actori la „Luceafărul”. Actuala trupă a teatrului nu este formată doar din colegii mei, ci şi din studenţi, alături de care, împreună cu Nina Doni, ne simţim tinere, în forţă. Energia lor este molipsitoare şi, totodată, noi am rămas puţini din vechea gardă şi vrem să le fim exemplu. Toţi suntem împreună şi la bine, şi la rău, împreună suntem o putere, iar puterea noastră constă în dragostea pentru cuibuşorul acesta al nostru, pentru Teatrul Luceafărul. Îi admir pe tinerii mei colegi pentru că, asemenea colegilor mei de odinioară, îşi trăiesc viaţa în teatru de dimineaţă până seara, tot ce avem împărţim. Iată de ce, consider că echipa a meritat cu prisosinţă premiul pentru Cea mai bună performanţă a trupei. Noi înainte eram mândri de ansamblul actorilor de teatru, şi atunci colectivul era format din veritabile stele de teatru: Caraciobanu, Malcoci, Izbeşciuc, Ungureanu… dar toate stelele astea formau un tot întreg. Teatrul „Luceafărul” era recunoscut prin colectivul său, prin susţinerea reciprocă, prin solidaritate şi mă bucur că tradiţia aceasta este preluată şi menţinută de garda tânără a teatrului”, a mai spus Paulina Zavtoni.
„Omul cel bun din Sâchuan” a fost montat la „Luceafărul” în 2004, regia este semnată de Boris Focşa, şi a mai primit premii şi menţiuni la festivalurile de profil din ţară şi din străinătate: premiul pentru Cel mai bun spectacol şi premiul pentru Cel mai bun rol feminin la Gala Premiilor UNITEM, ediţia 2004, şi premiul Pentru originalitate şi experiment la Festivalul „Belaya Veja” din Brest, Belarus, ediţia 2004.
În cadrul conferinţei de presă de miercuri, directorul artistic Stela Focşa a mai menţionat că una dintre surprizele pe care trupa teatrului le pregăteşte în stagiunea jubiliară este montarea spectacolului „Câinele grădinarului”, de Lope de Vega (regie Boris Focşa, costume: Stela Verebceanu, scenografie: Adrian Suruceanu).
Flux 29 octombrie 2010
Povestea „luceferiştilor” a început în 1960, odată cu revenirea de la Moscova a 20 de tineri frumoşi, talentaţi şi curajoşi, şcoliţi la celebra şcoală rusească de teatru „Şciukin”, după estetica lui Vahtangov, care aveau să revoluţioneze arta teatrală din Republica Moldova.
„Intrigă şi iubire”, montat în 1965 la „Luceafărul” de Ion Ungureanu şi Sandri Ion Şcurea, pare să fie titlul care defineşte cel mai bine stările între care a oscilat teatrul de-a lungul timpului.
Ion Ungureanu, Sandri Ion Şcurea, Dumitru Caraciobanu, Vladimir Zaiciuc, Grigore Rotăraş, Grigore Rusu, Anatol Rusu, Pavel Iaţcovschi, Anatol Pogolşa, Ion Gore, Ilie Todorov, Dumitru Fusu, Maria Bălan, Valentina Izbeşciuc, Nina Mocreac, Nina Doni, Ecaterina Malcoci, Eugenia Todoraşcu, Vera Grigorieva, Vasile Constantin - 20 de tineri frumoşi şi talentaţi, proaspăt întorşi de la Moscova, în 1960, aveau să scrie un nou capitol în istoria teatrului moldovenesc, cel mai luminos şi mai glorios (dacă ar fi să utilizăm, fără eufemism, limbajul adecvat acelei perioade). A fost generaţia care a scăpat teatrul moldovenesc de ruşinosul stigmat de unealtă de propagandă partiinică. Era perioada dezgheţului hruşciovist şi aceşti tineri proaspăt întorşi de la Moscova stârnesc pasiuni, invidii, gelozii şi multă admiraţie. „Luceafărul” devine nu doar o instituţie de cultură, ci un templu. Despre istoriile de dragoste care s-au consumat în culisele acestui teatru, despre pasiunile care au răzbătut dincolo de culise, circulă şi astăzi legende. „Luceafărul” însă este teatrul care s-a confruntat şi continuă să se confrunte cu o sumedenie de clişee la nivel de percepţie.
„Luceafărul” a însemnat perioada de glorie a teatrului moldovenesc. Glorie pe care ulterior şi-o asumă mai multe persoane care au activat aici. Dintotdeauna însă, cel mai de valoare tezaur pe care l-a avut acest teatru a fost echipa lui.
Cei 20 de tineri proaspăt trecuţi prin malaxorul şcolii Şciukin, de pe lângă teatrul lui Vahtangov, s-au întors la Chişinău, dar urmau să fie supravegheaţi de la Moscova de Anna Alexeevna Orociko, conducătorul lor de curs. Pentru început, repertoriul teatrului a fost stabilit în baza spectacolelor de diplomă: „Flori de câmp”, „Costumul de nuntă” şi „Nota zero la purtare”.
Repertoriul Teatrului „Luceafărul” numără 25 de spectacole, inclusiv spectacole pentru copii. Alături de cele două generaţii de actori din clasa lui Boris Focşa, care formează echipa „Luceafărului”, în teatru mai activează actori din prima generaţie de „luceferişti”, precum Nina Doni, una dintre fondatorii teatrului, dar şi Paulina Zavtoni şi actori din generaţiile care au urmat: Raisa Ene, Tatiana Băcescu, Filip Dascăl, Gheorghe Pârlea.„Până în prezent, la „Luceafărul” s-au perindat mai multe generaţii de actori, regizori, administratori, scenografi, coregrafi, pictori de costume. Tuturor le dăm întâlnire pe 12 noiembrie, când va avea loc o serată jubiliară. Dar mai întâi, în prima parte a zilei, vom organiza un simpozion teatral cu genericul „Teatrul „Luceafărul” în contextul mişcării teatrale contemporane” şi la acest simpozion vor fi prezenţi atât oaspeţi de peste hotare, este vorba de Oleg Pivovarov, redactor-şef al revistei moscovite „Viaţa teatrală”, Rusia, Nina Mazur, critic de teatru din Germania, Aura Corbeanu, critic de teatru din România, cât şi, evident, criticii de teatru din Republica Moldova care au urmărit de-a lungul timpului evoluţia acestui teatru”, a declarat pentru FLUX Stela Focşa, directorul artistic al teatrului.
De asemenea, în cadrul seratei jubiliare va fi lansată şi o carte dedicată celor 50 de ani de activitate, cu titlul: „Amintiri în alb şi negru” despre Teatrul „Luceafărul”, scrisă de criticul de teatru Dina Ghimpu, care conţine interviuri cu actorii care au activat de-a lungul timpului în acest teatru, dar şi cronici de teatru asupra spectacolelor montate pe scena „Luceafărului”.
Miercuri, 27 octombrie, la Teatrul „Luceafărul” a avut loc o conferinţă de presă, în cadrul căreia administraţia a dezvăluit câteva dintre surprizele celei de-a 50-a stagiuni şi, de asemenea, a împărtăşit din planurile şi succesele echipei din ultima perioadă.
Recent, trupa teatrului s-a întors din Egipt, unde s-a aflat în perioada 10-20 octombrie, pentru a participa la cea de-a 22-a ediţie a Festivalului Internaţional de Teatru Experimental, care a avut loc la Cairo. Teatrul „Luceafărul” participă pentru a doua oară la acest festival şi, deja al doilea an consecutiv, festivalul a devenit unul competitiv. Ediţia din acest an a reunit 48 de teatre: 11 teatre participante din Africa şi 37 de teatre reprezentând continentul european. Teatrul „Luceafărul”, la cererea membrilor juriului, a prezentat de două ori spectacolul „Omul cel bun din Sâchuan” şi s-a învrednicit de două premii din cele opt acordate: premiul pentru Cea mai bună regie şi premiul pentru Cea mai bună performanţă a trupei. Stela Focşa a menţionat că a fost singura trupă de teatru prezentă în festival care a primit două premii.
Paulian Zavtoni, actriţa care timp de 50 de ani a păstrat fidelitate unui singur teatru – „Luceafărul”, a declarat, în cadrul conferinţei de presă, că tânăra echipă a teatrului merită cu prisosinţă toată lauda şi atenţia. „Eu consider că sunt o actriţă fericită, pentru că am jucat pe parcursul anilor alături de multe generaţii de actori la „Luceafărul”. Actuala trupă a teatrului nu este formată doar din colegii mei, ci şi din studenţi, alături de care, împreună cu Nina Doni, ne simţim tinere, în forţă. Energia lor este molipsitoare şi, totodată, noi am rămas puţini din vechea gardă şi vrem să le fim exemplu. Toţi suntem împreună şi la bine, şi la rău, împreună suntem o putere, iar puterea noastră constă în dragostea pentru cuibuşorul acesta al nostru, pentru Teatrul Luceafărul. Îi admir pe tinerii mei colegi pentru că, asemenea colegilor mei de odinioară, îşi trăiesc viaţa în teatru de dimineaţă până seara, tot ce avem împărţim. Iată de ce, consider că echipa a meritat cu prisosinţă premiul pentru Cea mai bună performanţă a trupei. Noi înainte eram mândri de ansamblul actorilor de teatru, şi atunci colectivul era format din veritabile stele de teatru: Caraciobanu, Malcoci, Izbeşciuc, Ungureanu… dar toate stelele astea formau un tot întreg. Teatrul „Luceafărul” era recunoscut prin colectivul său, prin susţinerea reciprocă, prin solidaritate şi mă bucur că tradiţia aceasta este preluată şi menţinută de garda tânără a teatrului”, a mai spus Paulina Zavtoni.
„Omul cel bun din Sâchuan” a fost montat la „Luceafărul” în 2004, regia este semnată de Boris Focşa, şi a mai primit premii şi menţiuni la festivalurile de profil din ţară şi din străinătate: premiul pentru Cel mai bun spectacol şi premiul pentru Cel mai bun rol feminin la Gala Premiilor UNITEM, ediţia 2004, şi premiul Pentru originalitate şi experiment la Festivalul „Belaya Veja” din Brest, Belarus, ediţia 2004.
În cadrul conferinţei de presă de miercuri, directorul artistic Stela Focşa a mai menţionat că una dintre surprizele pe care trupa teatrului le pregăteşte în stagiunea jubiliară este montarea spectacolului „Câinele grădinarului”, de Lope de Vega (regie Boris Focşa, costume: Stela Verebceanu, scenografie: Adrian Suruceanu).
Flux 29 octombrie 2010
Abonați-vă la:
Postări (Atom)