Poveste cu tîlc.

Pe tanarul rege Arthur l-a prins imparatul vecin , in timp ce acesta vana in padurea lui.
Imparatul avea dreptul sa ia viata regelui Arthur, deorece o astfel de pedeapsa era prescrisa in cazul unui furt.
Dar a ramas impresionat de tanarul rege, il simpatiza, astfel ca i-a oferit libertatea ,daca acesta ii da raspunsul corect la o intrebare deosebit de grea.
Intrebarea suna in felul urmator: CE VREA DE FAPT FEMEIA?!
O astfel de intrebare l -ar fi surprins si pe un intelept , iar pentru tanarul Arthur era de- a dreptul fara raspuns… In pofida acestui fapt, tot era mai bine decat sa fie ucis , asa ca s a intors in tara lui si a inceput sa intrebe lumea: Printesa, Regina , Prostituatele, Calugarii, Inteleptii si pe nebunul Imparatului…adica pe toata lumea, dar nimeni nu a reusit sa-i idea un raspuns satisfacator. Dar a fost sfatuit sa o intrebe pe vrajitoarea cea batrana, pentru ca numai ea ar putea stii adevaratul raspuns. Pretul va fi mare, deoarece se stia ca vrajitoarea percepe taxe mari in schimbul serviciilor ei.
A venit si ultima zi a anului, iar Arthur nu mai avea de ales, si se hotara, sa vorbeasca cu vrajitoarea. Cea din urma ii promisese ca ii va da un raspuns satisfacator, dar inainte regele va trebui sa accepte pretul cerut.
Ea ceru sa se casatoreasca cu Gawain , prietenul regelui Arthur, cel mai mare nobil dintre Cavalerii Mesei Rotunde.
Arthur se uita socat la batrana vrajitoare, era cocosata, f. urata, avea un singur dinte si avea un miros neplacut. Pina acum el nu vazuse o fiinta atat de dezgustatoare.A incremenit la gandul ca ar putea sa -i ceara celui mai bun prieten asa ceva.
Insa prietenul Gawain afland de stirea intelegerii, accepta propunerae vrajitoarei , spunand ca nu este un prêt prea mare in schimbul vietii prietenului si a trainiciei Mesei Rotunde.
S a dat de stirea nuntii in imparatie , iar vrajitoarea cu intelepciunea ei diabolica spuse:

FEMEIA DORESTE DE FAPT SA FIE STAPANA PROPRIEI VIETI !!!

Toata lumea a stiut instantaneu ca vrajitoarea a grait un mare adevar, si ca regele a scapat cu viata.
Asa s- a si intamplat, afland raspunsul imparatul vecin l- a eliberat pe regale Arthur.
Si ce nunta a fost… toata curtea era de fata , dar nimeni nu se simtea mai suparat dacat Arthur , care avea stari de recunostinta si frustrare in acelasi timp.
Gawain s- a comportat impecabil, era f. amabil, politicos si plin de respect cu noua mireasa. Vrajitoarea insa, a mancat cu miinile si scotea niste sunete groaznice si mirosuri urate.
A venit si momentul noptii , cand Gawain isi astepta mireasa in patul nuptial sa -si petreaca impreuna prima noapte.. Si atunci a intrat in camera cea mai frumoasa fata, pe care si ar fi dorit oricare barbat.
Gawain se uita stupefiat si intreba ce sa intamplat…
Fata spuse: deoarece ai fost f. politicos si respectuos, astazi, jumatate din zi voi fi urata si jumatae din zi voi fi frumoasa. Pe care o doresti noaptea ? si pe care in timpul zilei?
Ce intrebare teribila…! Gawain incepu sa analizeze repede.
Sa fie oare in timpul zilei cu o fata tanara atragatoare , pe care o putea arata oricui, si s- a si imparta patul cu o batrana dezgustatoare? Sau sa se arate in timpul zilei cu baba ? iar in clipele intime ale casniciei sa fie cu frumoasa tanara?
Dumneavoastra ce ati fi decis?
Raspunsul lui Gawain se poate citi mai jos, dar inainte de aceasta dati si dumneavoastra raspunsul in gand.


Nobilul Gawain a raspuns, sa decida femeia insasi.
Acestea auzind femeia a spus, ca va fi femeie frumoasa si noaptea si ziua , deoarece barbatul a respectat o asa de mult incat i a dat libertatea de a fi stapana propriei vieti.
Care este invatura?
Invatatura e mai jos, dar inainte ganditi -va si dumneavoastra…… .


Invatatura e : NU CONTEAZA DACA O FEMEIE E FRUMOASA SAU URATA….. IN FOND FIECARE E O VRAJITOARE…..

Viaţa noastră e o poveste...

Viaţa noastră e o poveste, o rouă vie şi sângerandă. Treci prin viaţă aşa cum ţi-e dat să treci, cu necazuri, cu bucurii, cu prieteni sau fără, cu clipe de fericire sau tristeţi, depinde în ce măsură le poţi avea pe toate. De când ne naştem, aşteptăm să se întâmple una sau alta, să ne treacă viaţa. Mărgele de soare pe frânghii de apă, purtate agale în plete de vânt sunt aşteptările noastre. Unele aşteptări sunt minunate, au în ele gustul speranţei, te invaţă răbdarea şi blândeţea. Altele, mai desprind în fiecare zi câte o coajă arsă de suflet şi încă una, până sufletul fie rămane gol, fie se schimbă cu totul. Poate aşa trebuie sa fie sufletele noastre: câmpuri arse şi refăcute, până ce arderea şi refacerea nu vor mai putea fi separate, vor deveni totuna. Va însemna înţelepciune, iubire deplină, resemnare blândă?

Aproape jumătate din viaţa noastră se scurge o dată cu aşteptările noastre. Viaţa noastră ar putea avea un alt nume… a învaţa să aştepţi, a învaţa să ai rabdare, a învaţa să-ţi struneşti sufletul. Sunt zile când tristeţea îşi coboară vălul peste sufletul meu şi îşi picură fiinţa din privirea mea. O las să-mi toarcă liniştită în suflet. Ştiu că va veni şi va pleca. Atâta timp cât nu încetezi să urci, treptele nu se vor termina; sub paşii tăi care urcă, ele se vor înmulţi mereu. Suntem pe acest pămant doar în trecere şi vom rămâne doar amintirile celor dragi. Uneori ne simţim singuri, dar suntem înconjuraţi de suflete care ne înţeleg gândurile. Se face târziu… şi afară şi în noi. Frunzele încep să cadă una câte una. Dacă am fi picături, n-am avea nevoie de lacrimi. Dacă am fi cuvinte, n-am avea nevoie de destăinuiri. Dar suntem oameni şi avem nevoie de iubire. Trăim între limite… noapte şi zi, fiinţă şi nefiinţă, finit şi infinit. Între răsărit şi asfinţit… doar o zi. Între naştere şi moarte… un om. Între zâmbet şi lacrimă… o iubire. Între speranţă şi disperare… o viaţă. Între limite… un destin. Oare ce trăim cu mai multă intensitate… fericirea sau tristeţea? Cuvintele au rămas suspendate undeva printre nori şi am rămas cu tăcerile care să exprime inexprimabilul. Viaţa merge mai departe şi rămânem doar cu amintirile… am ferecat în cufere emoţii, sentimente şi puternice trăiri. Şi tristeţile sunt frumoase aduceri aminte în momentul în care trecutul are parfum de cuvinte. Aş vrea să ne trezim în zori şi să alergăm pe plaja argintie a vieţii noastre. Să privim cuprinşi de farmec, răsăritul soarelui ca pe o invitaţie la un nou început. Timpul este ireversibil… de prea puţine ori în viaţă pătrundem însă, esenţa acestui adevăr. Cât de repede trece uneori… mai ales atunci când eşti fericit, sau cel puţin crezi că eşti. Uneori mi-aş dori ca timpul să treacă mai repede… doar puţin. Să treacă, apoi sa se oprească… Prea repede trece… şi nu ne dăm seama, decât atunci când nu-l mai avem. Trece pe lângă noi şi nici măcar nu-l vedem… sau dacă măcar l-am simţi. Degeaba trăim cu regrete, nu are rost. Timpul va trece tot mai repede şi nu avem ce face impotriva lui. Trăiesc o clipă minunată, când mă simt zeiţa florilor de gand, de vis, de viaţă. Respir cuvinte, mă hrănesc cu gânduri. Ştiu ca va veni o zi când toate vor păli, se vor ofili. Vremea va curge înapoi, spre ceea ce nu trebuie sa fie… viitorul se va pierde pe drum, totul va fi doar o amintire a trecutului. În asemenea momente, îţi dai seama ce importantă e viaţa… o tragedie pentru cel ce simte şi o comedie pentru cel care gândeşte… azi mai mult ca ieri… mâine mai mult ca azi. Îmi cert uneori sufletul pentru că visează… visele dor. Dacă cerul s-ar topi, unindu-se cu pămantul şi cu lumea întreaga, nu ne-ar potoli focul visării… suntem prizonierii timpului rătăcitor… la capătul curcubeului însă, toate visele se împlinesc. Timpul nu trece niciodată… noi trecem prin timp.


Mihaela Gheorghe

Angelina Jolie ar putea filma în Republica Moldova

Asta însă numai dacă va accepta să participe la filmările unei pelicule moldo-italiene, întitulate: Dragostea și Războiul.
Producătorul italian Francesco Gagliardi spune că este dispus să ofere bani grei pentru acest proiect, marea parte a căruia va fi filmat în Moldova.

Pentru ce Hollywood-ul, dacă avem colinele Șoldăneștiului și Orheiului Vechi, și actori de talie mondială. Producătorul italian Francesco Gagliardi, care va lucra împreună cu regizorul moldovean Valeriu Jereghi la filmul ”Dragostea și Războiul”, a declarat că pregătește o surpriză.

Dacă nu Angelina Jolie, atunci o altă actriță, la fel de cunoscută, va juca rolul uneia dintre cele trei surori dintr-un sat moldovenesc, care se îndrăgostesc de trei soldați - un român, un italian și un rus.
Întreaga acțiune are loc în timpul celui de-al doilea război mondial, iar scenariul a fost realizat de Valeriu Jereghi în baza propriului român ”Dragostea și Războiul”. Găselnița filmului este că fiecare personaj va vorbi în limba sa.

Asta urmează să implice o muncă asiduă, mai ales că decorurile vor fi costisitoare, realizatorii proiectului urmând să construiască chiar un sat întreg. În plus, scenele vor fi turnate în trei țățri: Moldova, Rusia și Italia.

Montarea filmului se va face deja la Moscova, la studioul regizorului rus Nikita Mihalkov, iar coloana sonoră va fi realizată de compozitorul italian Stelvio Cipriani. Dacă lucrările se vor desfășura în termenii planificați, atunci premiera co-productiei moldo-ruso-italiane urmează să aibă loc la sfârșitului anului viitor.

Drepturile asupra acestui film au fost cumpărate de producătorul Francesco Gagliardi, care de altfel deține și dreptul de distribuție în Italia a peliculei ”Arrivederci”, de Valeriu Jereghi.

Teatru, film şi muzică, la Bran Castle Fest, în august

Filme cu Dracula, spectacole de teatru şi mini-concerte cu DJ-i vor avea loc la Castelul Bran, în timpul Bran Castle Fest, ce se desfăşoară între 7 şi 9 august, informează organizatorii.

Concertele şi spectacolele de teatru vor avea loc pe două scene: una amenajată în curtea Castelului Bran şi alta, pe platoul din spatele castelului, în timp ce filmele vor fi proiectate într-un cort special.

La festival vor participa trupe de muzică şi teatru din România, dar şi din Anglia sau Franţa.

Muzica variază de la chill out, techno până la sunete medievale. La spectacole vor participa peste 80 de artişti, de la DJ-i la actori, pictori şi creatori de instalaţii şi proiecţii video.

În total, publicul este aşteptat la Bran cu 72 de ore de muzică, teatru şi proiecţii de lasere pe pereţii castelului.

Evenimentul, descris ca "un festival de cultură actuală în decor de basm", este organizat de Compania de administrare a Castelului Bran şi Eurourban.

Celine Dion- I have to dream

O melodie superba!


One dream can change you
One dream can make
All the difference
One heart can take
I dream of flying
I'm in mid-air
I have to wonder
What's out there

The skies the limit
Today's the day(the)
Heavens are still there
When skies are gray
Some days are better
Than they seem
Some days are better
Because you dream

On rainbows to rainbows
On starlight to star
To dream isn't that what
Tomorrow is for
Only a dreamer knows what
I knowWhat it's like to wonder
And then let go

On rainbows to rainbows
I know what
I seemI have to wonder
I have to dream

PSIHOLOGIA ŞI CREAŢIA ACTORULUI

Conştiinţa

In realitate , activitatea psihică a omului prezintă unitate atît în ansamblul ei , cît şi în elementele ei componente. Ne putem da seama de acest lucru dacă analizăm conţinutul celui mai elementar act făcut de cineva. Un ex : luăm stiloul de pe masă. Din punct de vedere psihologic acesta înseamnă că într-un moment dat am avut percepţia obiectului , am simţit o trebuinţă , ne-am îndreptat spre obiect reglîndu-ne mişcările după scopul propus; în acelaşi timp am încercat o anumită stare emoţională , mai mult sau mai puţin intensă , am reactivat o deprindere , am proiectat în imaginaţia noastră ceva, etc. Desfaşurat astfel , actul descris are valoarea unui act conştient.
Îm mod curent noi tratăm psihicul uman cu termenul de conştiinţă.Prin aceasta punem în evidenţă specificul activităţii psihice a omului, nivelul ei. În lămurirea problemei o indicaţie ne oferă însăşi etimologia cuv. : con-ştiinţă (rom.) con-science (fr.) so-znanie (rus) înseamnă cu ştiinţă , cu ştire .Actul reflectării la om dispune de astfel de premise, încît el identifică valoarea , înţelesul, categoria din care face parte fiecare obiect şi fenimen.
Conştiinţa presupune cu necesitate intervenţia cuvîntului , a gîndirii în unitate cu imaginea , pe fondul unei emoţii şi în direcţia unui scop.
Faptele noi sunt raportate la conştiinţe mai vechi , stabilinduli-se un prin înţeles , mai vag; apoi analiza şi sinteza continuă , se aprofundează , descoperindu-se noi însuşiri , raportate de alte cunoştinţe şi astfel se operează în mod continuu.Devenind conştient de lumea înconjurătoare omul devine în acelaşi timp conştient şi de sine însuşi.El se cunoşte pe sine , posibilităţile şi cerinţele sale stabileşte anumite raporturi cu lumea înconjurătoare.
Conştiinţa de sine nu este posibil făra o comparaţie cu mediul înconjurător, fără o analiză a propriei activităţi, a propriului comportament, ocazionat de anumite condiţii.Dacă omul nu ar avea şi conştiinţa de sine , el nu ar putea aprecia conştient raporturile sale cu lumea, nu s-ar putea afirma ca subiect capabil să transforme lumea în virtutea cunoaşterii legilor ei obiective.
Tocmai această continuă confruntare între sine şi ambianţă , produsă în activitate îl face pe om sa poată proiecta , să construiască mintal şi pe urmă să procedeze creator la o operă de transformatoare. Conştiinţa este , deci, în acelaşi timp reflectarea aprofundată , care pătrunde dincolo de aparenţe , de sensibil şi disponibilitatea creatoare a omului., care este obiectivată în tot ceea ce reprezintă transformare şi construcţie , civilizaţie şi cultură pe planeta noastră. Psihologia ştiinţifică relevă cu multă vigoare această caracteristică esenţială a psihicului uman care este conştiinţa.Totuşi, nu tot ceea ce este viaţă psihică are atributul de fapt conştient.Este firesc ca unele fenomene de reflectare să nu poată sau să nu ajungă să fie integrate conştient. În anumite cazuti nici nu este necesară o astfel de prelucrare conştientă , produsă într-o zonă relativ restrînsă şi presupunînd deliberare , sinteză, scop. Există imagini senzoriale care, fiind puţin intense şi neavînd o semnificaţie deosebită pentru viaţa omului, nu se verbalizează şi deci nu devin conştiente.Aceste imagini contribuie însă deseori la reglajul conduitei. Astfel , mergînd pe stradă , noi nu supunem unei analize conştiente multitudinea de imagini care reflectă obiectele, persoanele întîlnite, etc.Suntem poate concentraţi asupra anumitor fapte şi nu asupra tuturor particularităţilor parcursului. Aceasta nu ne impiedică însă ca să ne conducem corect paşii , sa evităm ciocnirile, etc.Între imagini şi mişcări s-a stabilit o anumită legătură. Apar deprinderile.Noi nu ne concentrăm întotdeauna conştiinţa asupra mersului, asupra felului cum scriem, etc. Controlul conştient este facultativ, ajugînd să fie uneori foarte redus.Tot aşa unele stări organice şi emoţionale ale omului pot să influenţeze direct gîndirea şi conduita.Emoţiile , dispoziţiile nu ajung să fie promt şi integral conştientizate decît în unele momente şi unele cazuri.Întotdeauna stările emoţionale influenţează însă conduita. A contesta sau a ignora inconştientul ar fi o abatere de la devărul ştiinţific.Nu este justificată însă nici exagerarea rolului inconştientului şi înzestrarea acestor momente ale vieţii psihice cu înţelesuri şi funcţiuni pe care în realitate nu le au.În realitate , conştiinţa are un rol conducător , ea reglează şi poate exploara tot ceea ce se produce în viaţa şi activitatea omului.Omul este om datorită în primul rînd conştiinţei sale.Multe din fenomenele psihice neconştiente au fost conştiente şi la nevoie pot să fie controlate conştient.

(Arta actorului , 1970)

PSIHOLOGIA ŞI CREAŢIA ACTORULUI

Corelaţia dintre teoria artei dramatice si psihologie.

Există o intersecţie între teoria artei dramatice si psihologice. Poate mai mult decît orice altă activitate umană, arta dramatică presupune transformări ale vieţii sufleteşti şi ale comportamentului , variate modulaţii ale sentimentelor şi comunicării pe parcursul întregii activităţi profesionale. Teatrul a generat o experienţă psihologică deosebit de bogată şi semnificativă , care s-a integrat în teoria artei dramatice, în pedagogia formaţiei actoriceşti, în evocările şi amintirile oamenilor de teatru.Toate lucrările referitoare la arta actorului sunt saturate de termeni psihologici, fac referiri la fapte care atestă o magistrală cunoaştere şi stăpînire a stărilor sufleteşti.În sine însuşi teatrul are şi valoarea unui experiment psihologic complex şi de mare întindere ştiinţifică.De aceea psihologia a folosit pe larg experienţa teatrului în studiile şi generalizările ei.Pe de altă parte,psihologia, prin însuşi obiectul său, fiind preocupată să descopere legile activităţii psihice, are posibilitatea să formuleze explicaţii şi analiza unor fenomene psihice şi comportamentele care au privilegiul rigurozităţii , al preciziei şi al unei mai mari apropieri de esenţial.Aceasta a făcut pe mulţi oameni de teatru să depăşească stadiul în care ei foloseau cunoaşterea empirică ,comună a vieţii psihice şi să facă apel la resursele fundamentale ştiinţific ale psihologiei.Astfel , Stanislavski mărturiseşte că s-a orientat după unele din ideile lui Pavlov, Th.Ribot, P.Janet.
Cunoştiinţele ştiinţifice de psihologie, contribuie la adîncirea caracterului conştient al activităţii teatrale şi la găsirea unor soluţii precis motivate psihologic, ceea ce constituie una din premisele înaltei realizări artistice.Avînd în vedere aceasta , trebuie să considerăm că pe o anumită latură a ei, psihologia se implică în teoria dramatică , apărînd astfel, ca element component al acesteia.În ipostaza dată , psihologia trebuie să se subordoneze obiectivelor artei dramatice.Dar teoria artei dramatice , la rîndul ei, se foloseşte de cuceririle psihologiei ştiinţifice.

( Arta actorului,1970)

Site-ul Teatrului "Luceafarul"din Chisinau

www.luceafarul.md