In realitate , activitatea psihică a omului prezintă unitate atît în ansamblul ei , cît şi în elementele ei componente. Ne putem da seama de acest lucru dacă analizăm conţinutul celui mai elementar act făcut de cineva. Un ex : luăm stiloul de pe masă. Din punct de vedere psihologic acesta înseamnă că într-un moment dat am avut percepţia obiectului , am simţit o trebuinţă , ne-am îndreptat spre obiect reglîndu-ne mişcările după scopul propus; în acelaşi timp am încercat o anumită stare emoţională , mai mult sau mai puţin intensă , am reactivat o deprindere , am proiectat în imaginaţia noastră ceva, etc. Desfaşurat astfel , actul descris are valoarea unui act conştient.
Îm mod curent noi tratăm psihicul uman cu termenul de conştiinţă.Prin aceasta punem în evidenţă specificul activităţii psihice a omului, nivelul ei. În lămurirea problemei o indicaţie ne oferă însăşi etimologia cuv. : con-ştiinţă (rom.) con-science (fr.) so-znanie (rus) înseamnă cu ştiinţă , cu ştire .Actul reflectării la om dispune de astfel de premise, încît el identifică valoarea , înţelesul, categoria din care face parte fiecare obiect şi fenimen.
Conştiinţa presupune cu necesitate intervenţia cuvîntului , a gîndirii în unitate cu imaginea , pe fondul unei emoţii şi în direcţia unui scop.
Faptele noi sunt raportate la conştiinţe mai vechi , stabilinduli-se un prin înţeles , mai vag; apoi analiza şi sinteza continuă , se aprofundează , descoperindu-se noi însuşiri , raportate de alte cunoştinţe şi astfel se operează în mod continuu.Devenind conştient de lumea înconjurătoare omul devine în acelaşi timp conştient şi de sine însuşi.El se cunoşte pe sine , posibilităţile şi cerinţele sale stabileşte anumite raporturi cu lumea înconjurătoare.
Conştiinţa de sine nu este posibil făra o comparaţie cu mediul înconjurător, fără o analiză a propriei activităţi, a propriului comportament, ocazionat de anumite condiţii.Dacă omul nu ar avea şi conştiinţa de sine , el nu ar putea aprecia conştient raporturile sale cu lumea, nu s-ar putea afirma ca subiect capabil să transforme lumea în virtutea cunoaşterii legilor ei obiective.
Tocmai această continuă confruntare între sine şi ambianţă , produsă în activitate îl face pe om sa poată proiecta , să construiască mintal şi pe urmă să procedeze creator la o operă de transformatoare. Conştiinţa este , deci, în acelaşi timp reflectarea aprofundată , care pătrunde dincolo de aparenţe , de sensibil şi disponibilitatea creatoare a omului., care este obiectivată în tot ceea ce reprezintă transformare şi construcţie , civilizaţie şi cultură pe planeta noastră. Psihologia ştiinţifică relevă cu multă vigoare această caracteristică esenţială a psihicului uman care este conştiinţa.Totuşi, nu tot ceea ce este viaţă psihică are atributul de fapt conştient.Este firesc ca unele fenomene de reflectare să nu poată sau să nu ajungă să fie integrate conştient. În anumite cazuti nici nu este necesară o astfel de prelucrare conştientă , produsă într-o zonă relativ restrînsă şi presupunînd deliberare , sinteză, scop. Există imagini senzoriale care, fiind puţin intense şi neavînd o semnificaţie deosebită pentru viaţa omului, nu se verbalizează şi deci nu devin conştiente.Aceste imagini contribuie însă deseori la reglajul conduitei. Astfel , mergînd pe stradă , noi nu supunem unei analize conştiente multitudinea de imagini care reflectă obiectele, persoanele întîlnite, etc.Suntem poate concentraţi asupra anumitor fapte şi nu asupra tuturor particularităţilor parcursului. Aceasta nu ne impiedică însă ca să ne conducem corect paşii , sa evităm ciocnirile, etc.Între imagini şi mişcări s-a stabilit o anumită legătură. Apar deprinderile.Noi nu ne concentrăm întotdeauna conştiinţa asupra mersului, asupra felului cum scriem, etc. Controlul conştient este facultativ, ajugînd să fie uneori foarte redus.Tot aşa unele stări organice şi emoţionale ale omului pot să influenţeze direct gîndirea şi conduita.Emoţiile , dispoziţiile nu ajung să fie promt şi integral conştientizate decît în unele momente şi unele cazuri.Întotdeauna stările emoţionale influenţează însă conduita. A contesta sau a ignora inconştientul ar fi o abatere de la devărul ştiinţific.Nu este justificată însă nici exagerarea rolului inconştientului şi înzestrarea acestor momente ale vieţii psihice cu înţelesuri şi funcţiuni pe care în realitate nu le au.În realitate , conştiinţa are un rol conducător , ea reglează şi poate exploara tot ceea ce se produce în viaţa şi activitatea omului.Omul este om datorită în primul rînd conştiinţei sale.Multe din fenomenele psihice neconştiente au fost conştiente şi la nevoie pot să fie controlate conştient.
(Arta actorului , 1970)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu