PSIHOLOGIA ŞI CREAŢIA ACTORULUI

Corelaţia dintre teoria artei dramatice si psihologie.

Există o intersecţie între teoria artei dramatice si psihologice. Poate mai mult decît orice altă activitate umană, arta dramatică presupune transformări ale vieţii sufleteşti şi ale comportamentului , variate modulaţii ale sentimentelor şi comunicării pe parcursul întregii activităţi profesionale. Teatrul a generat o experienţă psihologică deosebit de bogată şi semnificativă , care s-a integrat în teoria artei dramatice, în pedagogia formaţiei actoriceşti, în evocările şi amintirile oamenilor de teatru.Toate lucrările referitoare la arta actorului sunt saturate de termeni psihologici, fac referiri la fapte care atestă o magistrală cunoaştere şi stăpînire a stărilor sufleteşti.În sine însuşi teatrul are şi valoarea unui experiment psihologic complex şi de mare întindere ştiinţifică.De aceea psihologia a folosit pe larg experienţa teatrului în studiile şi generalizările ei.Pe de altă parte,psihologia, prin însuşi obiectul său, fiind preocupată să descopere legile activităţii psihice, are posibilitatea să formuleze explicaţii şi analiza unor fenomene psihice şi comportamentele care au privilegiul rigurozităţii , al preciziei şi al unei mai mari apropieri de esenţial.Aceasta a făcut pe mulţi oameni de teatru să depăşească stadiul în care ei foloseau cunoaşterea empirică ,comună a vieţii psihice şi să facă apel la resursele fundamentale ştiinţific ale psihologiei.Astfel , Stanislavski mărturiseşte că s-a orientat după unele din ideile lui Pavlov, Th.Ribot, P.Janet.
Cunoştiinţele ştiinţifice de psihologie, contribuie la adîncirea caracterului conştient al activităţii teatrale şi la găsirea unor soluţii precis motivate psihologic, ceea ce constituie una din premisele înaltei realizări artistice.Avînd în vedere aceasta , trebuie să considerăm că pe o anumită latură a ei, psihologia se implică în teoria dramatică , apărînd astfel, ca element component al acesteia.În ipostaza dată , psihologia trebuie să se subordoneze obiectivelor artei dramatice.Dar teoria artei dramatice , la rîndul ei, se foloseşte de cuceririle psihologiei ştiinţifice.

( Arta actorului,1970)