O carte despre actorii care, acum 60 de ani, au fondat Teatrul „Luceafărul”
La Tipografia Centrală din Chişinău a apărut volumul „Evocări” semnat de Grigore Rusu, profesor universitar la Academia de Muzică, Teatru şi Arte Plastice, maestru emerit al artei, unul dintre fondatorii Teatrului „Luceafărul”.
Construită pe repere biografice, aşa cum menţionează într-o succintă prezentare criticul Nicolae Bătrânu, cartea reflectă câteva evenimente cruciale prin care a trecut generaţia anilor treizeci (din care face parte şi dumnealui), anii de şcoală, studiile la Şcoala Superioară de Teatru „B. Şciukin” din Moscova, metodologia profesorilor Ana Orociko, Boris Zahava, Iosif Molcianov, crearea Teatrului „Luceafărul”, actorii, rolurile interpretate şi repertoriul teatrului, turneul la Sala Palatului din Kremlin, stagii la Bucureşti.
Partea cea mai consistentă a cărţii o constituie capitolele despre crearea Teatrului „Luceafărul”. Acesta a fost fondat de către prima promoţie de actori moldoveni ai Şcolii Superioare de Teatru „B. Şciukin” de pe lângă Teatrul „Vahtangov” (1955-1960), şcoală condusă de artista poporului din URSS, profesoara Ana Orociko. Potrivit prefaţatorului cărţii, scriitorul Valeriu Matei, crearea la Chişinău a Teatrului „Luceafărul” şi prestaţia echipei acestui templu al Melpomenei au iluminat conştiinţa artistică a câteva generaţii, devenind, în timp, un reper sigur şi un model demn de urmat. Iar la întoarcerea celor 20 de actori de la Moscova, după spectacolele de diplomă prezentate pe scena Teatrului rus „A. P. Cehov”, scriitorul Aureliu Busuioc, admirându-le dicţiunea, pronunţarea şi melodia intonaţiei specifică limbii române, a declarat că „au plecat la Moscova moldoveni, dar s-au întors români”.
Spectacolele „Flori de câmp” şi „Costumul de nuntă”, îşi aminteşte autorul, au fost prezentate la Chişinău pe 26-27 iunie 1960. A doua zi, scriitorul Vasile Vasilache scria în ziarul „Moldova Socialistă”: „Sunt douăzeci: Maria Balan, Vera Grigoriev, Nina Doni, Vladimir Zaiciuc, Valentina Izbeşciuc, Dumitru Caraciobanu, Vasile Constantin, Nina Mocreac, Ecaterina Malcoci, Anatol Pogolşa, Gheorghe Rotăraş, Anatol Rusu, Grigore Rusu, Eugenia Todoraşcu, Ilie Todorov, Ion Ungureanu, Dumitru Fusu, Ion Horea, Ion Şcurea, Pavel Iaţcovschi. Aceste nume le veţi citi în curând pe afişele noului teatru al tineretului, fondat zilele acestea la Chişinău”.
Fiind încă în ultimul an de studii, Studioul moldovenesc de la „Şciukin” a participat, cu aceleaşi spectacole, la Decada literaturii şi artei moldoveneşti de la Moscova. Presa moscovită şi cea unională au publicat mai multe articole elogioase, numind studioul „Moskovski 23-i” (al 23-lea din Moscova), subliniind, în primul rând, distribuţia excelentă. Vorba e că, în 1960, în Moscova activau 22 de teatre, iar studioul moldovenesc, fiindcă nu avea nume, a fost numit „Moskovski „23-i”.
„Despre colegii mei, parteneri de scenă, pot spune numai cuvinte frumoase şi de laudă”, afirmă autorul, dar, în acelaşi timp, nu trece peste problemele pe care le-au avut aceştia, aflându-se în vizorul demnitarilor comunişti de atunci, care, între alele, l-au făcut să plece din teatru pe regizorul-şef, ex-ministrul Culturii de azi, Ion Ungureanu. Altminteri, cartea te captivează de la primele pagini, fiind bazată pe amintiri, dar şi pe documente de epocă.
Grigore Rusu a mai participat la crearea Facultăţii de Artă Dramatică a Institutului de Arte, a publicat monografii despre actori („Eugeniu Ureche”, „Valeriu Cupcea”, „Constanţa Târţău”, „Veniamin Apostol („Din coturnii timpului”), „Petre Baracci”, manualul „Arta vorbirii”, lucrări metodice şi analitice. În calitate de cadru didactic, a creat trei catedre pe care le-a condus consecutiv - Catedra de regie, cea de artă a vorbirii scenice şi canto, precum şi Catedra actorului şi vorbirea scenică.
Timpul 2010
