Ritmul nu e altceva decit o insusire de momente ale vorbirii , momente lungi sau scurte accentuate sau neaccentuate , cu aceleasi pauze lungi sau scurte.
In vorbire nu trebuie numai sa vorbesti ritmic , ci sa taci ritmic.
Multi actori executa cerintele vorbirii cu multa pricepere si precizie, dar fac formal. Ei cadenteaza , rup versul de teama pauzei , care dupa parerea lor tulbura ritmul.
O data cu deprinderea de a-l cadenta, ei accentueaza in mod mecanic memontele, fara sa urmareasca intotdeauna pauzele necesare.
Acelasi lucru se intimpla si in domeniul tempo-ritmul fara oprire , fara ca cuvintele sa fie rupte , fara incordare, fara eforturi , fara transpiratie, fara graba.
Dar sunt actori care se adapteaza launtric la un tempo-ritm , se molipsesc ,patrund in el,traiesc necontenit , fara oprire. Atunci actorul e firesc.
Multi actori accentueaza sf fiecarui rind , parca le-ar masura cu metrul.
Nu trebuie sa faca de loc asa.La versuri nu e bine sa se rupa nici cuvintele, nici sf rindurilor.Marcare rindurilor trebuie sa se faca cu prudenta.
Opririle sau pauzele pot sa intervina la mijlocul oricarui rind, nu numai la sf lui.Sunt citeodata obligatorii.Asteas pauzele logice si psihologice.Fara ele vorba e lipsita de inteles, lipsita de viata.Dar ele trebuie sa fie vii.
by: Ana Rusu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu